Úrsula Hilaria Celia de la Caridad Cruz Alfonso, cunoscută sub numele de Celia Cruz- 95 ani de la nastere.

                                                                       CELIA CRUZ

                                                       n.21 octombrie 1925-d. 16 iulie 2003

                                                                                 

     

      Úrsula Hilaria Celia de la Caridad Cruz Alfonso, cunoscută sub numele de Celia Cruz, a fost o cântăreață cubaneză și una dintre cele mai populare artiste latine din secolul XX. 

                                                                                

    
Ursula Hilaria Celia Caridad Cruz Alfonso, pe numele său complet, s-a născut la 21 octombrie 1925, într-o periferie din Santos Suárez, Havana, în Cuba, fiind a doua fată a unui fochist angajat la Căile Ferate, Simón Cruz, şi a Catalinei Alfonso, casnică.

                                                                                 

  
Încă de mică, Celia le cânta fraților ei ca să adoarmă, apoi a cântat la serbările școlare, iar mama sa, care avea o voce superbă, a intuit talentul pe care cea mică îl avea.

  
 Tatăl său dorea ca Celia să devină profesoară, astfel că după finalizarea liceului a absolvit Școala Normală pentru Profesori din Havana.

 
Dilema tinerei avea să fie lămurită de recomandarea unuia dintre profesorii săi, care i-a explicat că muzica îi putea aduce într-o zi veniturile pe care un profesor le poate obţine într-o lună de muncă.

 
 Celia Cruz a început a  cânta în cadrul unor programe radiofonice – „La Hora del Té” sau „La Corte Suprema del Aire” – , premiile obţinute aici erau reprezentate de prăjituri şi dulciuri, iar prestaţia muzicală din emisiunea radiofonică „Del tango Nostalgias”, la Radio García Cerrá, îi va aduce primii ei bani obţinuţi din cariera artistică.

                                                                           

   
A cântat, apoi, în trupele Gloria Matancera şi Sonora Caracas . În anul 1950, s-a angajat în trupa cabaretului Tropicana.

   Celia Cruz devenea membră a trupei Sonora Matancera, alături de care va cânta în următorii 15 ani, iar trompetistul Pedro Knight a devenit  regizor muzical și dirijor al trupei.

  La 15 iulie 1960, Celia Cruz şi Sonora Matancera plecau în Mexic pentru un spectacol, iar artista a hotărât să nu mai revină în ţara natală.

    A urmat o serie de concerte de succes în Mexic, iar după un an, solista cubaneză se muta în SUA, unde s-a angajat să concerteze la sala Palladium din Hollywood.

                                                                           

   Celia Cruz s-a căsătorit cu trompetistul Pedro Knight, colegul ei de la Sonora Matancera, iar trei ani mai târziu, cei doi părăseau trupa, artista urmând o carieră solo, alături de trompetistul, soţul şi reprezentantul ei, Pedro Knight.

    În 1966, Celia Cruz înregistra prima melodie rumba anti-rasistă, „Bemba Colora”, care era prezentă pe albumul „Son Son Guaguanco”, iar în anul 1967 era lansat albumul „Bravo”, care cuprindea şi celebra melodie „Guantanamera”.

    În anul 1977, Celia a înregistrat un suuces imens cu primul ei single, „Willie Colón”.

                                                                              

    În anul 1982, artista s-a reîntâlnit cu trupa Sonora Matancera, cu care a înregistrat albumul „Feliz Encuentro”, care a cunoscut, de asemenea, un  succes imens.

    În anul 1987, Celia Cruz intra în Guinness Book of Records, susţinând un concert în aer liber, în Santa Cruz de Tenerife, în faţa a 250.000 persoane, cel mai numeros public al său la un concert şi cel mai mare număr de persoane care a dansat simultan pe aceeaşi melodie.

    Cei 50 de ani de carieră au însemnat pentru Celia Cruz, numeroase succese dar şi numeroase premii distincţii şi onoruri.

    Ea a obţinut cinci premii Grammy, titlul de Doctor Honoris Causa din partea a trei universităţi din America de Nord – Yale University, Florida International University şi Miami University -, nenumărate discuri de aur şi de platină şi o stea pe Hollywood Boulevard, în anul 1987.

    Ca o recunoaştere supremă a activităţii sale muzicale remarcabile, a primit titlul onorific de „La reina de la Salsa”.

                                                                              

 

În anul 1991, un bulevard din Miami a primit numele Celia Cruz, iar în 2003, o şcială de muzică devenea Celia Cruz Bronx High school of Music.

Celia Cruz a trecut la Domnul la 16 iulie 2003, la Fort Lee, New Jersey, SUA, lăsând un gol imens în muzica latino.

La dorinţa ei expresă, trupul său neînsufleţit a fost dus, pentru două zile, la Miami, pentru ca admiratorii săi cubanezi aflaţi în exil să îi aducă ultimele omagii. Ea îşi găseşte somnul de veci în Woodlawn Cemetery din New York.

                                                                              

   Sursa:Wikipedia; Youtube; cinemagia.ro ; huffpost.com; alamy.com; rador.ro; Razvan Monceanu; Lucy Nicholson; culturacolectiva.com; excelsior.com.mx; Youtube

 Material cules si prezentat de Valentin M. S. Sectia Multimedia BJV 

MANOLO ESCOBAR - [n. 19 octombrie 1931 - 24 octombrie 2013] - 89 ani de la nastere.

                                                                      Manolo Escobar

                   Manuel García Escobar (n. 19 octombrie 1931 - 24 octombrie 2013 

                                                                                

          Manuel García Escobar (n. 19 octombrie 1931- d24 octombrie 2013), mai bine cunoscut ca Manolo Escobar, a fost un cântăreț spaniol de coplă andaluză și cântec spaniol. De asemenea, a lucrat ca actor în mai multe filme muzicale. Hit-urile sale includ El Porompompero, Mașina mea [1969], Miniskirt sau live Spania, și al compozitorului Belgian Leo Rozenstraten.  

                                                                                

                       

   Manolo Escobar este al cincilea din cei zece copii ai soților, Antonio García și María de el Carmen Escobar.

                                                                               

     Cântăreţul şi actorul spaniol Manolo Escobar, care a rămas în memoria publicului din toată lumea cu melodia "Y Viva España", a încetat din  la vârsta de 82 de ani, în casa lui din Benidorm, Spania

                                                                               

 Între anii 1960 şi 1970, Manolo Escobar a devenit o adevărată legendă a muzicii spaniole, cu şlagăre precum "El porompompero", "Mi carro", dar mai cu seamă "Y Viva España", care a rămas în memoria iubitorilor de muzică din lumea întreagă cu refrenul său însufleţit.

 

 

                                                                             

 Sursa: Wikipedia; mediafax.ro;findagrave.org;dipalme.ro;turismodealmeria.org

Material cules si prezentat de Valentin M-S.-Sectia Multimedia BJV

 

 

 

Tannhäuser și întrecerea poetică din Wartburg (títlul original în germană, Tannhäuser und der Sängerkrieg auf Wartburg) este o operă în trei acte.Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie 1945

 

                                                                    RICHARD WAGNER   

                                                                                    

 

                                                        19 0ctombrie 1945-Tannhäuser       

                                                                                 

   Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie1945, însă performanța a fost sub așteptări, din cauza  distribuției necorespunzătoare. Tenorul care a întrupat personajul principal, Joseph Tichatscheck, deși era înzestrat cu o voce magnifică, avea slabe calități dramatice, într-unul din rolurile cele mai dificile din istoria operei. Același lucru se putea spune de Johanna Wagner, nepoata compozitorului, interpretând-o pe Elisabeth: voce proaspătă, era prea tânără pentru a înțelege temperamentul complex al protagonistului. Wihelmine Schröder-Devrient, veche glorie în declin, a fost depășită vocal și scenic de rolul zeiței Venus.

Factori care au influențat, de asemenea, au fost durata (peste trei ore) și complexitatea dramatică, pentru că, deși a păstrat unele vestigii din opera cu numere, este articulată în jurul melodiei fără sfârșit. Deși Wagner s-a simțit tentat să scurteze unele lungimi, în cele din urmă a păstrat totul.

Această operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole. 

                                                                           

  Sursa: Wikipedia; Youtube; Ealmagro; Werner Herzog

material cules si prezentat de Valentin M-S-Sectia Multimedia BJV

 

   

Mata Hari- Margarethei Geertruida Zelle (n. 7 august 1876 în Leeuwarden - d. 15 octombrie 1917) 103 ani de la trecerea in nefiinta.

                                                                           Mata Hari

            Margarethei Geertruida Zelle (n. 7 august 1876 în Leeuwarden - d. 15 octombrie 1917)

                                                                                 

    Mata hari, a fost căsătorită la vârsta de 18 ani cu Campbell MacLeord, un ofițer olandez de origine engleză.Soțul s-a dovedit a fi un alcoolic depresiv și abuziv. Pentru a rezista nefericirii din propriul mariaj, Zelle s-a dedicat studiului culturii și tradițiilor indonezene, inclusiv dansului. După divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa, în timpul Primul Razboi Mondial, ca dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Germaniei și apoi al Franței.

                                                                                 

       Profitând de succesul de care se bucurau pe vremea aceea spectacolele cu tematică orientală, Zelle a adoptat numele de scenă Mata Hari, care în malaeziană înseamnă ”ochiul zilei” sau ”soare”, inventându-și un personaj sofisticat. Pretindea că este o prințesă indoneziană, inițiată în ritualuri exotice și specialistă în dansuri hinduse. A știut să combine înfățișarea ei apetisantă, care îi oferea un mare atu, cu îndrăzneala și promiscuitatea. Și-a creat numere de dans și de striptease, care au tranformat-o peste noapte într-o vedetă.  

                                                                                     

         Mata Hari făcea deliciul publicului european cu spectacolele ei senzuale și fotografiile provocatoare. A devenit o adevărată curtezană, având legături amoroase cu mulți oameni de stat, politicieni și militari din diverse țări.

          Mata Hari era în Germania când a izbucnit primul război mondial. Solicitarea ei de a pleca la Paris a avut ca rezultat confiscarea bijuteriilor, banilor și hainelor sale de către autoritățile germane. S-a întors acasă, în neutra Olandă, unde a fost găzduită de un fost iubit. Mai mult neliniștită decât tânără, nu a vrut să aștepte sfârșitul războiului aici și a dus la capăt ideea de a ajunge la Paris, de această dată, prin Anglia. Sosirea ei și vizitele pe care le făcea vechilor amici au determinat serviciul britanic de spionaj să o remarce și să creadă că e agent german.   

                                                                                      

      Între timp, ea își vedea de ceea ce o preocupa în special - amorul. S-a îndrăgostit de un căpitan rus, care fusese rănit și își pierduse parțial vederea, luptând în armata franceză. În timp ce încerca să îl viziteze în spital, a fost contactată de un ofițer francez de contrainformații, care știa de la serviciile britanice despre suspiciunea de spionaj care plana asupra ei. I-a cerut să își folosească legăturile pentru a lucra în beneficiul Franței. Ea a acceptat, în schimbul unor sume de bani, sperând să poată astfel să-și înceapă viața împreună cu noua sa iubire.

                                                                             

                                                                                        

Trimisă într-o misiune, pentru a se infiltra în intimitatea mai marilor din armata germană, a fost reținută și interogată în Anglia, pe drumul de întoarcere. Serviciul francez care o trimisese, s-a dezis de ea, nerecunoscând că lucrează pentru ei. În cele din urmă, a ajuns la Madrid, unde s-a decis să își exercite farmecele asupra unui atașat german și el agent al serviciilor de informații. Acesta, specialist în domeniu, și-a dat seama imediat că are de-a face cu o amatoare și i-a servit un cocktail de fapte reale, dar care nu aveau valoare, și minciuni, pentru a intoxica adversarul, în timp ce ea îl aproviziona cu bârfe ieftine din partea franceză. La 13 decembrie 1916, francezii au interceptat un mesaj codat de la atașatul din Berlin, bazat pe zvonurile provenite de la spionul cu numele de cod ”H21.” Superiorii lui Mata Hari s-au temut că acest nume de cod însemna că ea fusese agent german tot timpul, fără să își dea seama că au fost păcăliți de serviciile germane, care inteționat le-au livrat aceste informații. Cum între timp, pe front, lucrurile mergeau prost, se tot căutau țapi ispășitori pentru înfrângerile suferite de aliați. 

                                                                               

 Mata Hari s-a întors la Paris, așteptând să fie răsplătită pentru serviciile ei, dar nu a putut lua legătura cu cei care o angajaseră. La 13 februarie 1917, a fost arestată de autoritățile franceze și acuzată de spionaj.

 

Procesul, la care a fost reprezentată de un fost iubit avocat, era deja o cauză pierdută. Judecătorii, după 40 de minute de deliberare, au considerat-o, în unanimitate, vinovată.

                                                                                   

În dimineața zilei de 15 octombrie 1917, cea care nu demult avusese Parisul la picioare, era condusă către Vincennes, unde o aștepta plutonul de execuție. Cochetă până la capăt, a salutat soldații trimițându-le o bezea.

 

Altă legendă spune că frumoasa Mata Hari l-ar fi sedus pe un influent personaj din armata franceză, execuţia urmând să fie una falsă, cu gloanţe oarbe. Aşa s-ar explica calmul cu care se spune că spioana s-a înfăţişat în faţa plutonului, aranjată şi purtând cele mai frumoase haine. Legenda spune că planul frumoasei dansatoare a fost dejucat, Mata Hari fiind în final executată, fără să bănuiască faptul că execuţia este una reală.

Citeste mai mult: adev.ro/pbdi8u

 Altă legendă spune că frumoasa Mata Hari l-ar fi sedus pe un influent personaj din armata franceză, execuţia urmând să fie una falsă, cu gloanţe oarbe. Aşa s-ar explica calmul cu care se spune că spioana s-a înfăţişat în faţa plutonului, aranjată şi purtând cele mai frumoase haine. Legenda spune că planul frumoasei dansatoare a fost dejucat, Mata Hari fiind în final executată, fără să bănuiască faptul că execuţia este una reală.

 

                                                                                

Mata Hari-Dancer, Spy, Legend

Sursa: Wikipedia;adevarul.ro;publimix.ro;ziarulmetropolis.ro;Youtube;thevintagenews.com;chipublib.org

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

 

 

Luciano Pavarotti- n. 12 octombrie 1935- d. 6 septembrie 2007- 85 ani de la naștere.

                                                               LUCIANO PAVAROTTI

                                                                                

   Luciano Pavarotti, a fost un celebru tenor al secolului XX. Legendă a muzicii de operă, Pavarotti a fost singurul cântareț de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări. 

                                                                             

S-a născut la Modena, în nordul Italiei, pe 12 octombrie 1935. A murit tot la Modena, în urma unui cancer la pancreas, pe 6 septembrie 2007. În copilărie a făcut mult sport, fiind și la o vârstă înaintată pasionat de fotbal, tenis și călărie. 

                                                                                

A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, pe 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din „La Boema” de Puccini. Pavarotti a avut patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua și o fată împreună cu a doua soție, Nicoletta Mantovani.

Pe11 august 1999, Luciano Pavarotti a susținut un concert extraordinar în aer liber, pe o scenă ridicată în Piața Constituției (Palatul Parlamentului) din București, având în program canțonete și arii din opere.

                                                                                

     Cele mai cunoscute concerte ale lui Pavarotti sunt cele alături de Placido Domingo şi Jose Carreras, printre cele mai frumoase melodii numărându-se „O Sole Mio“, „La Donna E Mobile“, „Nessun Dorma“, „Ave Marie“, „Caruso“. În anul 1998, Luciano Pavarotti a fost distins cu Grammy Legend Award, acordat numai în ocazii speciale.

                                                                                

Luciano Pavarotti a susținut ultimul său concert în februarie 2006, la deschiderea Jocurilor de iarna de la Torino, când a interpretat aria Nessun Dorma. Din cauza condiției sale fizice precare, cauzate de cancerul care îl măcina, ar fi fost prea periculos pentru el să riște o prestație live în fața unei audiențe globale^.

                                                                           

    

Sursa: Wikipedia; cinemagia.ro;a1.ro; ro.pinterpest.com;Youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

John Winston Lennon [ The Beatles]- n.9 octombrie 1940- d.8 decembrie1980- 80 de ani de la naștere.

                                                                       JOHN LENNON

                                                         n.9 octombrie 1940- d.8 decembrie

                                                                                  

   Lennon s-a născut în timpul războiului, în Anglia, pe 9 octombrie 1940 la Liverpool Maternity Hospital. El este fiul Juliei și al lui Alfred Lennon, un marinar negustor care a fost departe la momentul nașterii fiului său. Viitorul muzician a fost numit John Winston Lennon după bunicul său, John "Jack" Lennon, și după prim-ministrul Winston Churchill.

   Născut și crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în „mania skiffle”, un stil de muzică cu influențe de jazz,blues, folck și country music. Prima lui trupă, numită The Quarymann, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: "John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine.

                                                                                  

   Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice.

                                                                                  

  S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mișcarea anti-război.US HOT 100.

                                                                              

                           Istoricii muzicieni Schinder și Schwartz, scriind despre transformarea în stilurile muzicale care a avut loc între 1950 și 1960, spun că influența The Beatles nu poate fi exagerată; ei revoluționând sunetul, stilul și atitudinea muzicii și deschid uși spre rock and roll. Liam Gallagher, a cărui trupă, Oasis, este admiratoare a influenței The Beatles, îl identifică pe Lennon ca pe un erou, după care îi dă numele primului său copil, Lennon Gallagher ca și tribut.

                                                                      

                       În 2006, într-un articol din Guardian, Jon Wiener scrie: „Pentru oameni tineri în 1972, era înfiorător să-i vezi curajul lui Lennon de a da piept cu președintele Americii, Nixon. Acea dorință de a-și asuma riscurile cu cariera și viața sa, este un motiv pentru care oamenii încă îl admiră și astăzi.” Lennon continuă să fie jelit în toată lumea, și a fost subiectul a numeroase memoriale și tributuri. În 2010, pe când ar fi fost a 70-a aniversare a lui Lennon, monumentul „John Lennon Peace Monument” (Monumentul de Pace John Lennon) a fost dezvăluit în parcul Chavasee, Liverpool, de către Cynthia și Julian Lennon. Sculptura, intitulata Pace și Armonie poarta inscripția „Pace pe Pământ pentru păstrarea vieții - În onoarea lui John Lennon 1940-1980.”

                                                                             

    

            La 8 decembrie 1980, John Lennon și soția sa, Yoko Ono, se întorceau acasă de la un studio de înregistrări. Cofondatorul trupei Beatles, care revenise în muzică după cinci ani de pauză, se pregătea să dea lovitura cu noul album, Double Fantasy. Planurile sale aveau să fie date peste cap de nebunia unui tânăr de 25 de ani care voia să ajungă pe prima pagină a ziarelor. Mark Chapman i-a așteptat până au ajuns în dreptul clădirii de apartamente din Manhattan unde aceștia locuiau, s-a apropiat de ei și și-a descărcat arma în direcția lor.

                                                                       

                    Sursa; Wikipedia; youtube;libertatea.ro; discovermusic.com;grammy.comeuropafm.ro;mccartney.com;protv.ro

Material cules si prezentat de Valentin M.S.-Sectia Multimedia BJV

Toni Braxton- n.7 octombrie 1967-53 ani de la naștere!

                                                                       Toni Braxton 

                                                                     7 octombrie 1967 

                                                                               

      
Toni Michele Braxton (n. 7 octombrie 1967,Severn,Maryland, SUA. Este o cântăreață americană de rhitm and blues, pop și soul, compozitoare și actriță de film. Braxton este cel mai bine cunoscută pentru hituri precum "Unbreack my heart", "Breathe Again ", "Another Sad Love Song".

                                                                           

   

   A câștigat 6 premii  Grammy și alte premii muzicale de prestigiu. Toni Braxton este unul dintre cei mai plin de succes cântăreți ai anilor 1990, câștigând câteva titluri onorifice, cum ar fi "Regina R & B" și fiind recunoscută ca una dintre vocile cele mai remarcabile ale generației sale. 

 De-a lungul carierei sale, Braxton a vândut peste 66 de milioane de discuri, inclusiv 40 de milioane de albume, în întreaga lume. A câștigat șase premii Grammy, nouă premii Billboard Music, șapte premii American Music și multe alte premii și nominalizări. În afară de succesul din cariera muzicală, Braxton a devenit o personalitate de televiziune, implicându-se în sezonul 7 al reality-show-ului Dancyng with the stars ,și în serialul Braxton Family Values, în care joacă Braxton și surorile ei, din 2011 pe canalul american WE tv. La 18 septembrie 2011, Braxton a fost adăugată în Georgia Mussic Hall of Fame.

                                                                            

                             

                            

 Sursa : wikipedia; youtube; wowbiz.ro;infomusic.ro

Material cules si prezentat de Valentin S. M.- Sectia Multimedia BJV

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Brian Francis Johnson[Brian Johnson- Trupa rock-AC|DC]- 5 octombrie 1947- 73 ani de la naștere. La mulți ani!

                                                                         BRIAN JOHNSON

                                                    5 Octombrie 1947-73 ani de la naștere

                                                                                

  Brian Francis Johnson (n.5 octombrie 1947, Dunston,Regatul Unit) este un cântăreț și compozitor englez. În 1980, a devenit cel de-al doilea cântăreț al trupei australiene de rock AC/DC, după moartea lui Bon Scott.

                                                                                      

   El și restul trupei au fost incluși în Rock And Roll Hall Of Fame în 2003.

 

                                                                         

Sursa: Wikipedia;Youtube,nme.com

Material cules si prezentat de Valentin S.M.Sectia Multimedia BJV

 

       

Jerry Lee Lewis- n. 29 septembrie 1935 - 85 ani de la nastere.

                                                                  Jerry Lee Lewis

                                                                           

Jerry Lee Lewis  este un solist și pianist american de muzică rock and roll, rockabilly și country.

                                                                                   

  

  Un pionier al muzicii rock and roll, Lewis a fost introdus în 1986 în Rock and Roll Hall of Fame, contribuția sa în acest gen muzical fiindu-i recunoscută și de Rockabilly Hall of Fame. În 2004, Rolling Stone Magazine l-a situat pe locul 24 din lista celor “100 cei mai buni artiști ai tuturor timpurilor”, iar în 2003, au listat colecția “All Killer, No Filler .The Antology,Rolling Stone Magazine”, pe locul 242 din lista celor “500 cele mai bune albume ale tuturor timpurilor”. 

                                                                            

             

El a fost premiat cu 9 discuri de aur, plus inca un disc neoficial oferit de catre Casa de discuri Mercury pentru albumele care au vandut peste 250.000 de exemplare. Albumul din 2006 “Last Man Standing” a vandut peste 500.000 de exemplare in toata lumea, reprezentand cel mai bun album vandut in toata cariera sa muzicala.

Jerry Lee Lewis figureaza in Topul 50 al artistilor country ai tuturor timpurilor. Exista zvonuri ca albumul soundtrack al filmului Great Balls Of Fire, a vandut pana in prezent peste 1.000.000 de copii. Inregistrarea originala a cantecului “Great Balls of Fire”, de la Casa de discuri Sun, a fost aleasa la Grammy Hall of Fame in 1998, iar inregistrarea melodiei “Whole Lotta Shakin' Goin On” a primit aceeasi distinctie in 1999.

Alaturi de Johnny Cash, Carl Perkins si Roy Orbison, Jerry Lee Lewis a primit premiul Grammy la categoria “discurs liber” pentru albumul de interviuri lansat impreuna cu doar cateva copii ale discului “The Class of '55” din 1986.De mentionat este ca doar inregistrarile care au peste 25 de ani si au o importanta semnificativa in istoria muzicii, pot primi aceste onoruri.

Pe 12 februarie 2005, Jerry a primit din partea Academiei Naționale Americane a Științei și Artei Înregistrărilor (The Recording Academy) premiul Grammy pentru “recunoașterea întregii cariere muzicale” (Lifetime Achievement Award). Pe 10 actombrie 2007, a primit premiul American Music Masters Award al Rock 'n' Roll Hall of Fame. 

                                                                          

                                                   JERRY LEE LEWIS-You Win Again -1979

 

Sursa: Wikipedia;mondonews.ro, Youtube

Material cules si prezentat de Schiopu-Mateiu Valentin-Sectia Multimedia BJV

                                                             

MARIA TANASE [ 25 septembrie 1913 - 22 iunie 1963]- 107 ani de la nastere.

                                                                   MARIA TĂNASE

                                                   [ 25 septembrie 1913 - 22 iunie 1963]

                                                                               

   Maria Tănase , a fost o interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră de către Nicolae Iorga în anul 1938.
                                                                         

                                                                   

 
 S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, Jud. Sibiu,și al florarului Ion Coandă Tănase din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj.
    Începând cu 1935, a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor peIon Manolescu împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal. În 1934 este admisă, prin concurs, la Teatrul „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase, şi distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, pe al cărui afiş figura cu pseudonimul Mary Atanasiu. Aici a descoperit-o folcloristul Harry Brauner care a i-a pregătit lansarea.

     A început să înregistreze la reprezentanţele bucureştene ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” din Viena, iar în 20 Februarie 1938 a debutat la Radio. Succesul a fost răsunător, cronicile i-au fost favorabile: „Tânăra cântăreaţă care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi aduce pe lângă apreciate însuşiri vocale şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală.                                        

     Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri”.

          Laureată a Premiului de Stat (1955), Artistă Emerită (1957). A fost curtată de multe servicii de spionaj, englez, francez, german. Există date conform cărora a făcut parte din grupul de agenţi al lui Eugen Cristescu, alături de Zaharia Stancu şi Mihai Beniuc. „Se pare că celebra cântăreaţă i-a facilitat lui Eugen Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani” (Cristian Troncotă).     

     După refuzul de a lucra pentru Securitate, a fost urmărită permanent, fiind considerată un element „care manifestă duşmănie pentru regimul nostru”. A fost supranumită „Privighetoarea”, „reprezentanta întregii românimi”, „marea doamnă a milenarului cântec românesc”, „mitul Maria Tănase”, „Edith Piaff a României”.            

      Corpul neînsufleţit a fost depus la Teatrul de Revistă. A fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de zeci de mii de oameni. „Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp. Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, [...] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” (Constantin Nottara).
   
În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București.
Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.
                                                                    

                                                                               
                                                        Maria Tănase - Ciuleandra


 Sursa: Enciclopedia României ;  Gorjeanul.ro;Adevarul.ro ;Libertatea .ro ; Folclorromânesc . ro; ziarul metropolis.ro; ro.pinterest.com

Material cules si prezentat de Valentin S.M.-Sectia Multimedia BJV

La 17 septembrie 1973, se puneau bazele Cenaclului Flacăra, înfiinţat şi moderat, pe toată perioada desfăşurării sale, de poetul Adrian Păunescu, la acea vreme redactor şef al revistei Flacăra.

                                                             CENACLUL FLACARA

                                                                  17 septembrie 1973

                                                              47 de ani de la infiintare

                                                                              

   La 17 septembrie 1973, se puneau bazele Cenaclului Flacăra, înfiinţat şi moderat, pe toată perioada desfăşurării sale, de poetul Adrian Păunescu, la acea vreme redactor şef al revistei Flacăra.

 

La început, spectacolele aveau loc la Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, dar pe măsura creşterii în amploare, spectacolele au început să aibă loc în spaţii mult mai mari din toată ţara, în săli de sport, apoi în aer liber, de obicei pe stadioane.

Pe scena Cenaclului Flacăra s-au lansat ori şi-au consolidat cariera foarte mulţi artişti, unii dintre ei nume de vârf ale muzicii folk, rock şi din alte genuri, formaţii, coruri. Au fost prezenţi în spectacole şi mari scriitori, actori, regizori, sportivi, declara Andrei Păunescu în 2017, într-o conferinţă de presă.

                                                                                 

  

Potrivit lui Andrei Păunescu, Cenaclul Flacăra, „o puternică mişcare de cultură tânără şi nonconformistă din Europa de Est”, a reunit peste 2.000 de manifestări, care au avut loc între 1973 şi 2010, la care au participat peste şapte milioane de spectatori.

La Cenaclu s-a cântat şi s-a recitat în limbile română, engleză, franceză, rusă, spaniolă, italiană, greacă, turcă, maghiară, germană, ebraică, arabă, tătară, aromână, idiş, japoneză, chineză, sârbo-croată, ţigănească, poloneză.

                                                                                  

  

Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Florian Pittiş, Marcela Saftiuc la Cenaclul Flacăra, 1979.

                                                                                 

Cenaclul Flacăra a avut chiar şi o echipă de fotbal care a disputat, de-a lungul celor circa 10 ani de activitate, peste o sută de partide, cu diverse echipe din ţară, nefiind niciodată înfrântă, mai spunea Andrei Păunescu.

                                                            

„Primii artişti care au cântat în Cenaclu au fost Tudor Gheorghe şi Doru Stănculescu. Doru Stănculescu a cântat ‘Hai, hai’ şi ‘Baladă de copilărie’ care conţinea citate din ‘Doina’ interzisă a lui Mihai Eminescu, iar Tudor Gheorghe a cântat, mi se pare, ‘Ursul românesc’ şi încă un cântec.

                                                                           

  Printre artiştii care s-au lansat ori au cântat, de-a lungul anilor, în Cenaclul Flacăra se numără: Tudor Gheorghe, Ştefan Hruşcă, Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru, Valeriu Sterian, Victor Socaciu, Adrian Ivaniţchi, Dan Chebac, Evandro Rosetti, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Alexandru Zărnescu, Octavian Bud, Ovidiu Haidu, Doru Stănculescu, Zoia Alecu, Mircea Vintilă, Valeriu Penişoară, Marcela Saftiuc, Adriana Ausch, formaţia Iris, Maria Gheorghiu, Florin Săsărman, Cristian Buică, Mădălina Manole (în grupul Alfa şi Beta, împreună cu Ştefania Ghiţă), Tatiana Stepa, Emeric Imre, Arpad Domokos, Maria Nagy, Laurenţiu Mărgineanu, George Nicolescu, Mircea Vintilă, Ducu Bertzti, Dinu Olăraşu, Nicolae Furdui Iancu, Gil Ioniţă, Ion Hagiu, Ion Zubaşcu, Mircea Bodolan, Mihail Stan, Mircea Florian, Radu Gheorghe, Mihai Napu, grupurile Ecoul (Magda Puskas şi Sorina Bloj) şi Poesis (Marius Baţu şi Eugen Baboi), Cetatea, Canon, Partaj, Totuşi, corurile Preludiu şi SONG, precum şi mulţi alţii.

                                                                

                                     In memoriam Adrian Paunescu-Cenaclul Flacara                                           

                                             

 Sursa: Facebook.com;editiadedimineata.ro; renasterea.ro; viselenuautermendelimita.ro;YOUTUBE; europafm.ro

            Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-Sectia Multimedia BJV