miercuri, 28 aprilie 2021

Din arhivele video ale secţiei Multimedia BJV

                                               COLECTIA MARGELATU            

                                            MISTERELE BUCUREȘTILOR            

                                                                               

      Acțiunea se mută într-un București plin de farmec oriental. Vrăjitoarea Strigoaica, mama hoților și cerșetorilor, conduce din umbră orașul. E cea mai mare ghicitoare. Lotrii îl prind și îl judecă pe Buză de iepure pentru că i-a trădat. Mărgelatu dejoacă atentatul asupra domnnitorului Bibescu.
    Nimic nu lipsește acestei aventuri: bătăi , revoluție, asasinate, petreceri regale și dueluri cavalerești, travestiuri și urmăriri. Mărgelatu, arestat și eliberat de Buză de iepure, scapă cu viața și de această dată, chiar și din mâinile și ochii unei frumoase blonde.

     Film în regia lui Doru Năstase ; Scenariul : Eugen Barbu, Nicolae Paul Mihai




Sursa: Filmele Adevarul;TVR MEDIA;A.G. Audienta generala







      

miercuri, 21 aprilie 2021

Antonio Rodolfo Ouinn Oaxaca[ANTHONY QUINN] -n. 21 Aprilie 1915- d. 3 Iunie 2001- 106 ani de la naștere.

                                                                  ANTHONY QUINN

                                                         n. 21 Aprilie 1915- d.3 Iunie 2001

                                                                               



       Anthony Quinn,a fost un actor american de teatru și film, de origine mexicană, dublu laureat al premiului Oscar.

     Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, s-a născut pe 21 aprilie 1915, la Chihuahua, Mexic, părinții săi fiind Francesco Quinn, fiul unui muncitor la calea ferată, de origine irlandeză, dar crescut în Mexic, iar mama sa, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut. Părinții săi erau foști luptători în revoluția din Mexic, căsătorindu-se, dealtfel, la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango.

                                                                                  



       La puțin timp după nașterea pruncului Anthony, familia s-a mutat în SUA, unde părinții săi au lucrat la căile ferate din Texas, apoi s-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă.

      Apoi familia s-a mutat la Los Angeles, unde tatăl său a găsit de lucru la Grădina Zoologică Lincoln, iar mai târziu la studiourile cinematografice.

     Pe când avea   10 ani,după moartea tatălui său, s-a angajat ca ucenic pe un șantier de construcții, iar apoi a prestat tot felul de munci pentru a-și sprijini familia.

                                                                                  



    

   Interesant este faptul că atunci când mama s-a îndrăgostit de un anume Frank Bowles, Quinn a plecat de acasă, le-a luat cu el pe sora și pe bunica sa, a abandonat liceul și s-a dedicat exclusiv întreținerii celor două.

                                                                                



   Quinn a fost și boxer profesionist și un extrem de talentat pictor, înainte de a fi actor, și a obținut chiar o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecți ai vremii.

    În adolescență a suportat o intervenție chirurgicală la limbă, pentru ameliorarea dicției , apoi  a urmat cursurile unei școli de artă dramatică din Los Angeles, pe care le-a plătit cu banii câștigați inclusiv din spălarea podelelor. În anul 1933 debutează ca actor de teatru în piesa „Clean Beds”.

   În anul 1936,a dat o probă pentru rolul unui războinic în filmul „The Plainsman”, regia Cecil De Mille, rol pentru care a fost acceptat, iar apoi a obținut un contract pe termen lung cu studiourile Paramount.

                                                                              



    În anul 1937 se căsătorește pentru prima dată, cu Katherine DeMille – fiica adoptivă a regizorului Cecil B. DeMille.

    Următorii 10 ani i-au adus peste 50 de roluri relativ modeste în diferite filme. 

   În anul 1952,trece Oceanul, și  vine în Europa, unde joacă în filmele „Ulysses”, al lui Dino De Laurențis și Carlo Ponti, „Angels of Darkness”, al lui Giuseppe Armato și „Attila the Hun”, unde a apărut alături de superba Sophia Loren.

                  

   Primește un rol, în 1954,  în filmul lui Federico Fellini – „La Strada”, care i-a adus consacrarea internațională, iar în 1956 interpretează rolul pictorului Gaugin – cu durata de doar 8 minute – în filmul lui Vincente Minnelli „Lust for life” pentru care, un an mai târziu, câștigă al doilea Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

  În anul 1990 Quinn trece printr-un mare impas al vieții suferind o operație majoră de inimă.

   Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, a fost și un apreciat pictor, de orientare cubistă și post-impresionistă, dar și un sculptor talentat, creațiile sale fiind prezentate chiar în cadrul unei expoziții personale, în anul 1982, la Honolulu, iar suma strânsă în urma vânzării integrale a operelor sale a fost de circa 2 milioane de dolari.

Quinn a scris și două volume de memorii, „The original sin” – în anul 1972 și „One man tango” – în anul 1997.

                                                                               



Ultima parte a vieții i-a adus suferințe fizice actorului care se lupta cu problemele respiratorii, acestea degenerând în cele din urmă într-o boală incurabilă.

Ultimul său rol a fost cel din filmul „Avenging Angelo” – în 2001, an în care, pe 3 iunie, actorul trece la cele veșnice.

   În 1964 face rolul vieții în „Zorba grecul”, realizat după romanul omonim al lui Nikos Kazantzakis, producție care în anul următor câștigă trei premii și cinci nominalizări la Oscar (printre care și cea a lui Anthony Quinn pentru rol principal), 5 nominalizări la Globurile de Aur și două la BAFTA.

                                                                           




  

   Sursa: wikipedia.com; en.wikipedia.org; radioromaniacultural.ro; imdb.com;tcm.com;britannica.com;pinterest.com;stras.portraits.com; Youtube .com

Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

vineri, 16 aprilie 2021

Charlie Chaplin- n. 16 Aprilie 1889- d. 25 Decembrie 1977- 132 ani de la naștere.

                                                                     Charlie Chaplin

                                             n. 16 Aprilie 1889- d. 25 Decembrie 1977

                                                                             


                         

          Sir Charles (Charlie) Spencer Chaplin ,   a fost un actor, comediant și regizor englez. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orașului), Modern Times (Timpuri noi) și The Great Dictator (Marele dictator)

                                                                                   



         S-a născut la 16 aprilie 1889 la Londra, într-o familie săracă, tatăl său fiind cântăreț și actor, având însă probleme mari cu alcoolul, iar mama sa, Hannah Hill, provenea dintr-o familie de romi, și era și ea cântăreață în mici teatre obscure. Despre mama sa se știe că avea deja un copil cu alt bărbat când s-a născut Charlie și alte probleme psihice grave.

       

     Când a împlinit trei ani, părinții săi divorțau, iar Charlie și fratele său Sidney au locuit un timp împreună cu tatăl lor și amanta lui, apoi cu o trupă de actori.

                                                                                 



      La vârsta de cinci ani, Charlie a asistat la încheierea bruscă a carierei artistice a mamei sale, atunci când, în timpul unui spectacol, aceasta a stârnit mânia publicului, care, nemulțumit fiind de prestația ei, a aruncat cu obiecte spre ea, provocându-i răni serioase dar și o ceartă serioasă cu managerul ei. Charlie, care se afla în culise, a fost pus de directorul teatrului să urce pe scenă și să cânte pentru a salva situația, iar interpretarea celebrei piese Jack Jones, i-a adus copilului aplauzele publicului.

                                                                               



       A urmat moartea tatălui și internarea mamei sale într-un azil pentru cei cu boli psihice, iar cei doi frați ajung într-o casă pentru săraci, fiind forțați să își ia viața în propriile mâini, pentru a supraviețui și pentru a-și întreține mama.

     Și-a început viața ca un copil fără adăpost, muncitor la atelier și neavând un ban în buzunar și a ajuns să aibă o avere de mai multe milioane de dolari. Debutul într-un rol important îl realizează ca dansator de step în grupul de copii „The Eight Lancashire Lads”, remarcându-se prin talentul său deosebi.  La vârsta de doisprezece ani primește rolul băiețelului Billy din spectacolul de teatru „Sherlock Holmes”, iar după ce prestația sa este unanim apreciată, devine actor permanent al Fred Karno Repertoire Company, unde joacă roluri în comedii și vodeviluri. În trupă, Charlie era coleg cu Arthur Stanley Jefferson care va deveni și el celebru în lumea filmului, sub numele de Stan Laurel, pentru cuplul comic Stan și Bran pe care l-a realizat împreună cu Oliver Hardy.

                                                                               



     La vârsta de 21 de ani, pleacă într-un turneu în Statele Unite, memorabilă fiind replica sa la apropierea vaporului de portul Manhattan: “America, vin să te cuceresc ! Și fiecare bărbat, femeie sau copil va avea pe buze nume de Charles Spencer Chaplin!”.

        La 2 februarie 1914, Charlie Chaplin debuta ca actor în comedia “Making a living”, unde interpreta rolul lui Edgar English, un fals reporter – un rol despre care avea să declare, peste ani, că nu i-a plăcut deloc -, iar gagurile sale i-au adus un succes important.  

       

   În anul 1915, la doar cinci ani de la prima vizită la Hollywood, Charlie Chaplin devenise în SUA un veritabil fenomen cultural, chipul său era reprezentat în benzi desenate, pentru el erau compuse melodii, iar magazinele se întreceau să producă și să vândă figurine cu costumația sa inedită.

Chaplin era deja un star, iar salariul său săptămânal depășea 10.000 de dolari.

                                                                              



       A urmat cel mai lung film al său, cu o durată de 68 de minute, The Kid, în care Chaplin a jucat alături de micuțul de patru ani Jackie Coogan, o tragicomedie cu un enorm succes.

                                                                                  



 În anul 1940, Chaplin joacă în primul său film sonor, Dictatorul, o parodie îndreptată împotriva nazismului și a lui Adolf Hitler și care vorbea și despre persecutarea evreilor, o producție care a stârnit numeroase controverse.

    Charlie Chaplin a scris și patru cărți de succes, My Trip Abroad,  A Comedian Sees the World, My Autobiography și My Life în Pictures.

    A fost și un strălucit compozitor, el a compus muzică pentru multe dintre filmele sale cu ajutorul altor muzicieni și compozitori, câteva dintre creațiile sale muzicale fiind Sing a Song, With You Dear în Bombay, There’s Always One You Can’t Forget, Smile sau Eternally. Însă cu This is my song, melodia compusă de Chaplin special pentru filmul A Countess from Hong Kong, el a ajuns pe locul 1 în topurile din Marea Britanie.

                                                                              



   În anul 1972, Chaplin a fost distins de Academia Americană de Film cu Oscarul pentru întreaga activitate, apoi a devenit și Ofițer al Legiunii de Onoare franceze și titular al ordinului Cavaler al Imperiului Britanic.

 La 25 decembrie 1977, chiar de Crăciun, Chaplin a murit în somn, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Vevey. La doar trei săptămâni de la înhumare, corpul său neînsuflețit a fost furat, într-un demers macabru care urmărea obținerea unei răscumpărări. Abia după mai bine de 11 săptămâni, hoții au fost prinși, iar cadavrul său a fost recuperat, fiind ulterior reînhumat și acoperit cu un strat gros de ciment.

 Sursa: wikipedia;radioromaniacultural.ro;radioresita.ro;cinemagia.ro; afisha.md 

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

joi, 15 aprilie 2021

Alla Borisovna Pugaciova- n. 15 Aprilie 1949- 72 ani de la naștere. La mulți ani!

                                                                      lla Borisovna Pugaciova 

                                                                          n. 15 Aprilie 1949

                                                                                    




       Alla Pugaciova , este o cântăreață, cantautoare, producătoare muzicală, actriță și prezentatoare TV rusă; Artistă a Poporului a Federației Ruse (1991), laureată a Premiului de Stat al Federației Ruse (1995).

    Ala Pugaciova s-a născut la Moscova în 1949. A început să facă muzică chiar din copilărie. Deja la cinci ani și-a făcut prima apariție în scenă, iar la 16 ani a plecat în primul său turneu.
                                                                                 


     Părinții ei erau simpli muncitori. Tata - Boris - au luptat în război, el a jucat în Teatrul Național, la un moment dat a lucrat ca director de vânzări de una dintre fabrici de încălțăminte din Taldom, unul ani și jumătate petrecuți în închisoare pe acuzații false. Mama - Zinaida Arkhipovna - a mers în jurul țării cu o brigadă de frunte în timpul războiului, după ce a lucrat ca deputat șef de departament cadre ale uneia dintre plante. Alla Borisovna a avut un frate - Eugene (colonel în pensie), care a murit în 2011. Are doi fii rămași, nepoții primei donne sunt Artem și Vlad.

                                                                                 


 

    În cariera sa, Pugaciova a înregistrat peste 500 de compoziții, a concertat cu succes în Rusia și peste hotare. Milioane de fani cunosc pe de rost șlagărele sale „Arlechinul”, „Milioane de trandafiri”, „Femeia care cântă”, „Primadona”, „Madam Broșkina” și altele.
                                                                          
                                                                              

    


 Sursa:wikipedia.org;dnafn.ru;cinemagia.ro;en.wikipedia.org;youtube.com

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Leonardo di ser Piero da Vinci -n. 15 Aprilie 1452- d. 2 Mai 1519- 569 ani de la naștere.

                                                             Leonardo di ser Piero da Vinci  

                                                             n. 15 Aprilie 1452- d. 2 Mai 1519 

                                                                                   


           Leonardo di ser Piero da Vinci,   cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect,inginer , muzician, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și . Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.

        Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie. Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie.

                                                                             



         Leonardo Da Vinci (1452 – 1519) a trăit la sfârșitul Renașterii Italiane,una din cele mai importante epoci din istoria artelor. Leonardo a fost recunoscut post mortem ca un pictor de geniu dar și în timpul vieții ca o ființă excepțională, un geniu printre genii. Doar doi dintre contemporanii săi, Michelangelo și Rafaelo rivalizau cu reputația artistului și perioada scurtă cuprinsă între 1500 și 1527, în care toți trei au lucrat se numește Renașterea târzie.

       Leonardo a luat numele orașului în care s-a născut în 15 aprilie 1452. Leonardo Da Vinci vine de la Vinci, un orășel situat la doar câțiva kilometri de Florența, care era unul dintre marile centre ale culturii și artei italiene.

         La vârsta de doar 20 de ani Leonardo a obținut calificarea de maestru și a fost acceptat ca membru al breslei pictorilor, Compania Sf. Luca. Avea o inteligență așa de divină și sclipitoare și era extrem de priceput la geometrie.  În 1483 el progresase deja, fiind angajat de către Ludovico Sforza, Duce de Milano. Deși Ludovico era un om de bun gust, atunci când Leonardo i-a adresat o cerere scrisă în care solicita o poziție la curte și în care își sublinia calitățile de constructor militar, doar la sfârșit a menționat că în domeniul picturii poate face la fel de mult ca oricare, oricine ar fi acesta. Prima lui capodoperă cunoscută, Madona în grotă (acum aflată la muzeul Louvre, Paris), a fost pictată cam în această perioadă, dar, din motive necunoscute, Leonardo nu a cedat-o niciodată bisericii care o comandase.

                                                                              



    

    Cele mai importante lucrări ale sale, amintim „Botezul lui Hristos”, „Buna Vestire”, „Adorația magilor”, „Fecioara pe stânci”, „Portretul unui muzician”. Însă creațiile care s-au remarcat în întreaga lume sunt „Mona Lisa”și „Cina cea de taină”. „Mona Lisa” a fost realizată între anii 1503-1506 și reprezintă o femeie cu o expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii[ Mona Lisa era soția unui negustor care comandase portretul de la Leonardo însă, pictorul s-a îndrăgostit de propria lucrare, de care nu s-a mai despărțit niciodată.]. Pe de altă parte, „Cina cea de Taină” se numără printre tablourile reprezentative pentru perioada Renașterii. Opera reflectă reacțiile diferite ale apostolilor lui Iisus, la auzul cuvintelor „Unul dintre voi mă va trăda!”

                                                                             


     Ultimii ani de viață a lui Leonardo au fost agitați, petrecuți între Florența, Milano și Roma. Îmbătrânind într-un ritm accelerat, se pare că Leonardo muncea fără oprire pentru a descoperi tainele și remediile naturii, făcând numeroase descoperiri în anatomie.

 Multe din operele sale au rămas neterminate, deoarece, în timp ce lucra la o invenție sau la un tablou, îi veneau în minte alte și alte idei, astfel lăsa neterminat ce începea.
 
Deoarece avea partea dreaptă a corpului paralizată, în ultimii ani din viață, a desenat cu mâna stângă.

 
Moare la Cloux şi este înhumat în biserica‑palat Sfântul Florentin. Biserica e pustiită în timpul Revoluției Franceze și e distrusă până la temelii la începutul secolului XIX. Astăzi nu se mai cunoaște locul mormântului. Melzi moșteneşte întreaga avere artistică și științifică a lui Leonardo.

  Sursa:wikipedia.com; playtech.ro;diez.md;news.ro;edusoft.ro;ziuaconstanta.ro

 Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

marți, 13 aprilie 2021

Sergiu Nicolaescu- n. 13 Aprilie 1930- d.3 ianuarie 2013- 91 ani de la naștere.

                                                                          Sergiu Nicolaescu

                                                            n. 13 Aprilie 1930- d .3 ianuarie 2013

                                                                                      

     Sergiu Florin Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Tg-Jiu, în Duminica Floriilor. Este ambițios, perfecționist și nu renunța la un lucru până nu reușește sa îl facă foarte bine. La 5 ani a părăsit Tg-Jiu, familia stabilindu-și reședința la Timișoara. Acesta este de fapt orașul copilăriei lui. De mic copil i-au plăcut filmele și își dorea sa joace în ele. Era șeful unei bande de circa 30 de copii, iar zona lor se întindea de la Spitalul Militar până la podul dintre Cetate și Mehala.

 

                                                                           

     La terminarea liceului, a intrat la trei facultăți: Belle Arte, Politehnica și Școala de Ofițeri de Marina. Lucra pentru rege, la Săvârșin și astfel i s-a propus sa plece cu acesta, când a părăsit România, dar regele s-a răzgândit și astfel a rămas în tara. Pe 5 ianuarie 1948 regele a fost arestat. Tatăl sau a fost arestat și el și a stat nejudecat cam un an; adus la București a fost anchetat chiar de Nicolschi, în clădirea Senatului de astăzi, pe atunci Ministerul de Interne. A fost condamnat la 7 ani, în urma unui proces tipic comunist, ajungând la Canal.
   

A lucrat în calitate de regizor cu Orson Welles, Laurence Harvey și alți mari actori americani și europeni, chiar la București la filmul Bătălia pentru Roma - producție americano-germana. 

                                                                                



1970 – filmul "Mihai Vitezul". Problema alegerii actorului pentru rolul Mihai Viteazu, a fost foarte complicate. A făcut o lista cu posibilii interpreți. Au candidat pentru Mihai Viteazul vreo 10-12 actori, intre care și: Ilarion Ciobanu, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Florin Piersic, George Constantin, Emanoil Petrus. Americanii l-au ales pe Sergiu Nicolaescu și filmările au început cu el.Mai târziu au venit indicațiile ca Mircea Albulescu sa-l joace pe Mihai. S-a opus și a zis: "Eu sunt regizor, eu hotărăsc! De azi, Amza Pellea va fi Mihai Viteazul.”

                                                                                  


A scris mai multe cărți referitoare la Revoluția din 1989.

În 2004 a fost numit de președintele Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990-92, 1992-96, 1996-2000, 2000-04 și 2008-prezent.

                                                                                



Sergiu Nicolaescu a demonstrat în anii '70 o reală voință de a-și însuși tehnici narative și de montaj preluate din cinematograful american comercial, pe care le aplică filmelor sale de acțiune și suspans. Este genul pe care îl stăpânește cel mai bine.

                                                                               


 

S-a stins din viata pe 3 ianuarie 2013.

                                                                             



Sursa: wikipedia; cinemagia.ro;youtube.com;libertatea.ro;pinterest.ro;bzi.ro;facebook.com;ziare.com

Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Secția Multimedia BJV

vineri, 9 aprilie 2021

Myriam Marbé- 9 Aprilie 1931-d. 25 Decembrie 1997- 90 ani de la naștere.

                                                                        Myriam Marbé

                                                        9 Aprilie 1931-d. 25 Decembrie 1997

                                                                                   


      A fost o compozitoare și pianistă română, considerată una dintre cele mai valoroase compozitoare internaționale de muzică contemporană.

                                                                                 


  Primele experiențe muzicale ale compozitoarei se leagă de spațiul casei părintești. Astfel, impulsul cultural și-a făcut încă din primii ani simțită prezența dat fiind faptul că mama, Angela Marbé, era o remarcabilă pianistă și totodată o profesoară de pian de excepție, în timp ce tatăl, savantul Max Marbé, era medic cercetător la Institutul Cantacuzino.

                                                                             


Rememorând una dintre perioadele dragi ale copilăriei sale, Myriam Marbé descrie cadrul familial în câteva cuvinte: „La noi acasă se făcea muzică de cameră, iar, uneori, pe înserat, mama cânta la pian Dichterliebe de Schumann, în timp ce tata urmărea și murmura versurile lui Heine...”.

  Printre numeroasele premii obținute de către compozitoare de-a lungul acestor ani, menționăm atât Premiul II (1966), cât și Premiul I (1976) în cadrul Concursului Internațional de compoziție al Asociației GEDOK-Mannheim, alături de Premiul U.C.M.R. (în anii 1971, 1974, 1980, 1982), Premiul „Bernier” al Académie des Beaux-Arts din Paris (1972) și premiul Academiei Române (1977).

                                                                            



  Despre creația artistei, compozitorul și etnomuzicologul Corneliu Dan Georgescu afirmă că ar putea fi încadrată în tendința liric-contemplativă a creației românești, lucrările sale integrând semnificații meta muzicale. Totodată, unul dintre elementele distinctive ale stilului său componistic aduce în atenție tonul reflexiv, meditațiile în plan sonor ale compozitoarei, asupra unor teme de o mare gravitate, precum viața sau moartea.

                                                                                 



  Sursa: Wikipedia.org; amazon.com; genius.com; discogs.com; Youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

luni, 5 aprilie 2021

Agnetha Åse Fältskog-[Formația de muzica ABBA]- n. 5 Aprilie 1950- 71 ani de la naștere.

                                                                 Agnetha Åse Fältskog

                                                                       5 Aprilie 1950 

                                                                                   


 
Agnetha Åse Fältskog este o cântăreață suedeză. Ea a atins prima dată succesul în Suedia după lansarea primului ei album, Agnetha Fältskog, în 1968, și a avut recunoaștere internațională ca membru al grupului pop ABBA care a vândut până astăzi peste 400 milioane albume în toată lumea, ocupând astfel locul 4 în lume din punct de vedere al albumelor vândute în toate timpurile și locul al doilea în lume în privința albumelor vândute de grupuri muzicale.

                                                                                


Agnetha Fältskog și-a scris primul cântec la vârsta de 6 ani, intitulat "Två små troll" ("Doi troli micuți"). În 1958, ea a început să ia lecții de pian, și de asemenea să cânte într-un cor local al bisericii. La începutul anilor 1960, ea a format un trio numit The Cambers, cu prietenele ei Lena Johansson și Elisabeth Strub.

                                                                                     

 Avea 16 ani când a început să cânte într-o trupă de dans condusă de Bernt Enghardt. O piesă pe care a scris-o pentru trupă și intitulată ''I Was So In Love'' (''Jag var sa kär'') a devenit primul ei single. Această piesă de debut din 1967 a devenit numărul 1 în topurile suedeze. În anii următori a scos mai multe single-uri, albume și chiar o serie de înregistrări în limba germană lansate în Germania de Vest.

 Fältskog l-a întâlnit pentru prima dată pe Bjorn Ulvaeus, membru al grupului Hootennanny Singers, în anul 1968. Relația ei cu Ulvaeus, și prietenia cu Anni-Frid Lvngstad și Benny Andersson, alături de care Ulvaeus compusese deja melodii, au dus în cele din urmă la formarea grupului ABBA. Fältskog și Ulvaeus s-au căsătorit în data de 6 iulie 1971, în satul Verum, cu Andersson cântând la orgă în timpul ceremoniei.

                                                                               


 1976 este anul în care ABBA a fost declarată una din cele mai populare formații din lume. Cel de-al 4-lea album al formației, Arrival, este finalizat la sfârșitul anului 1976, și cuprinde hiturile Fernando, Dancing Queen, Money, money, money, Knowing me, knowing you. În 1977, ABBA efectuează un mare turneu mondial și doi ani mai târziu cântă în Statele Unite. Discurile single și albumele se succed într-o cursă amețitoare, în aprilie 1977, Dancing Queen devine numărul 1 în Marea Britanie.

Succesul financiar al grupului aduce economiei suedeze venituri mai mari decât cele ale concernului Volvo.

                                                                             



  Succesele enorme au fostși cauza destrămării grupului. După mulți ani de conviețuire, Benny și Frida se căsătoresc în 1978, pentru a divorța în februarie 1981, trei ani mai târziu. Celălalt cuplu, Björn și Agnetha, căsătoriți în 1972, divorțează în 1979. Unul dintre motive a fost ambiția unei cariere solo a fetelor.

                                                                           


        


    Deși nu s-a făcut nici un anunț oficial, ABBA s-a destrămat spre sfârșitul anului 1982. Tot atunci, Fältskog interpreta în duet cu cântărețul suedez Tomas Ledin (fost și backing vocalist pentru ABBA), America de sud. Cântecul a avut și o variantă în spaniolă intitulată "Ya Nunca Más".

  ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodică, perfecțiunea orchestrațiilor și carisma celor patru au fost componentele dominante ale rețetei uriașului succes. În 2001 albumul The Definitive Collection a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.

                                                                             


                          

   Sursa:wikipedia.com;cinemagia.ro;pinterest.com;mosqs.ru;youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

vineri, 2 aprilie 2021

Gica Petrescu- n. 2 Aprilie 1915- d.18 Iunie 2006- 106 ani de la naștere.

                                                                         Gica Petrescu

                                                    n. 2 Aprilie 1915- d.18 Iunie 2006 

                                                                               


            

          Gică Petrescu s-a născut la data de 2 Aprilie 1915 la București. Tatăl său era contabil la Poștă, cu studii superioare la Geneva, iar mama sa era casnică, crescută la Paris. În anul 1915 avea să li se nască unicul lor fiu, Gheorghe, cel care avea să devină cel mai iubit și cel mai popular cântăreț al românilor, supranumit de generații la rând “nemuritorul Gică”.

                                                                                      



 Crescut într-un mediu intelectual, Gică studiază muzica, de mic, sub îndrumarea mamei și apoi cu profesori specializați.   

   Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii. 

    În 1933, la vârsta de 18 ani, este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok.  

      La 18 ani și cu mult curaj atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.În 1936 tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică Petrescu rămâne unica sursă financiară. Are 21 ani. Apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar decazarmat .                 În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele elegantului Cazinou de Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în orchestra de jazz a lui Dinu Șerbănescu. 

                                                                                 


 

       În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. Începe războiul. Este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniților, concertele cu Dinu Șerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă și spectacolele cu răniți. Este anunțat uneori cu grad militar “fruntașul Gică Petrescu” alături de Trestian Antonescu, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez, și Constantin Tănase. Își afirmă calitățile de actor pe scena Teatrului Comic alături de H. Nicolaide și o pleiadă întreagă de compozitori, textieri și cântăreți adulați de public și presă.      

                                                                               


                     

   În 1953 cu ocazia “Festivalului Internațional al Tineretului” de la București, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din repertoriul Yves Montand. În 1956-1959 “Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc.

  În 1960 apare în emisiunile Televiziunii Române. Cu timpul popularitatea sa creşte exponenţial, până la statutul de legendă vie. În 1965-1967 are cel mai important turneu – două luni în Franţa la Paris (1965), pe scena music-hall-ului “Olympia”, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan. 

  În 1989, în noaptea dintre 30 august spre 1 septembrie, în urma unui stop cardiac, moare soția, Cezarina. O parte din el moare odată cu ea. O perioadă nu mai urcă pe scenă și pe micul ecran, făcând efortul de a-și păstra cota de strălucire, dar cochetăria cultivată de Cezarina va păli din an în an. În 1993-1995 Apare cartea biografică “Viața și cântecele lui Gică Petrescu”, scrisă de compozitorul și muzicologul George Sbârcea.

                                                                                



   În 2003, pe 5 mai primește la Palatul Cotroceni “Steaua României în grad de cavaler”. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiați. Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile. Corpula fost depus, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române

                                                                                


Sursa: wikipedia; istorie-pe scurt.ro;dilemaveche.ro;cinemagia.ro;impact.ro; youtube.com 

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Verdi (Giuseppe Verdi) -n.10 Octombrie 1813- d. 7 ianuarie 1901- 210 ani de la naștere.

Giuseppe Fortunino Francesco Verd i   (n. 10 octombrie 1813 , Le Roncole, Busseto, Emilia-Romagna, Italia – d. 27 ianuarie 1901 , Milano, ...