Tarja Turunen-solista de muzica rock-17 august 1977-43 ani de la nastere-La multi ani!

                                                                  TAJA TURUNEN

                                                     n. 17 ugust 1977-43 ani de la nastere 

                                                                                 

      Tarja Turunen, pe numele sau intreg Tarja Soile Susanna Turunen Cabuli, s-a nascut pe 17 august 1977 in orasul Kitee din Finlanda.

Tarja Soile Susanna Turunen Cabuli este osoprana lirica, compozitoare și pianista finlandeza care a obținut notorietate pe plan internațional ca solistă a formației demetalsomfonic Nightwish, alături de care a cântat între 1996 și 2005.

  Tarja și-a început cariera muzicală în anul 1996, când a pus alături de instrumentiștii Tuomas Holopainen și Emppu Vuorinen,bazele formației Nightwish. Interpreta a cântat alături de acest grup până în 2005, când a fost demisă prin intermediul unei scrisori deschise.

                                                                                 

 

  Profilul vocal al Tarjei Turunen se încadrează în categoria sopranelor lirice iar intinderea sa vocala măsoară aproximativ trei octave. Glasul său a fost caracterizat drept „puternic și emotiv”, iar Tarja este recunoscută pentru tehnicitatea impresionantă cu care interpretează atât metal, cât și muzică clasică.

   Odată cu încheierea contractului avut cu formația Nghtwish, Tarja Turunen și-a început cariera solo printr-o serie de concerte susținute la finele anului 2005 în Finlanda, Germania, Spania și România.Având în vedere că Tarja se pregătea să înregistreze un nou album alături de Nightwish și nu se aștepta să fie concediată, aparițiile sale publice programate pentru 2006 au fost puține la număr. În iulie Tarja a cântat la „Festivalul de Operă din Savonlinna”.

                                                                                 

                       

   Vocea Tarjei a fost intens apreciată de criticii de specialitate, care au numit-o „puternică și emotivă”totuși, unii editori au fost de părere că glasul său este mult prea tehnic pentru muzica metal,dar și-au încheiat recenziile spunând că Tarja cântă piese rock surprinzător de bine pentru studiile clasice avute.

  Daca ar fi sa schimbe ceva la ea, Tarja ar vrea sa invete sa se streseze mai putin si ar vrea sa aiba mai multa grija de fizicul ei. Insa refuza categoric operatiile estetice!

   Ii place foarte mult mancarea ungureasca, in special gulash-ul.

                                                                                 

                                                             

Daca nu ar fi fost cantareata, Tarja ar fi devenit actrita. Adora spectacolele de teatru, desi recunoaste ca nu a mai fost demult la unul din cauza lipsei de timp.

 A studiat flautul si spune ca acest lucru a ajutat-o sa-si controleze respiratia atunci cand canta.

De cand s-a mutat in Argentina impreuna cu sotul ei a devenit mare fana a fotbalului si a echipei San Lorenzo. Ii place sa mearga pe stadion pentru a urmari reactiile si trairile oamenilor.

Singura eroina pe care a avut-o in copilarie a fost mama ei.

 Unul dintre hobby-urile ei este scuba diving-ul si de aceea isi doreste foarte mult sa viziteze mai mult din Asia si Polinezia deoarece considera ca sunt locurile ideale pentru un impatimit de scuba diving.

  Este o impatimita a serialelor si urmareste in special Dr. House, The Big Band Theory si CSI.

  Ii plac foarte mult limbile straine si daca ar avea mai mult timp la dispozitie, s-ar apuca cat mai repede de studiu. Tarja chiar a inregistrat o melodie in limba rusa impreuna cu formatia „Kipelov”.

  Spune ca cel mai nebunesc lucru pe care l-a facut a fost sa ia in brate un leu.

                                                                             

                                                                           Tarja-I walk alone 

Sursa wikipedia, maximumrock.ro,ro.wikipedia.org,winterstormromania.forum,metalfan.ro,metalhead.ro,Youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu Schiopu Sectia Multimedia BJV

                                                                      

James Cameron - n. 16 august 1954 - 66 ani de la nastere-La multi ani!

                                                                   JAMES CAMERON

                                                                     n.16 august 1954

                                                                                 

         

James Francis Cameroneste un regizor,producator și editor, scenarist și inventator canadian, care a regizat primele două filme cu cele mai mari încasări din istorie.

                                                                   

                                    

 Printre creațiile sale cinematografice se numără filme precum Terminatorul(1984), Aliens(1986), The Abyss (1989), Termintorul 2 -Ziua Judecatii(1991), Minciuni adevarate (1994), Titanic (1997) și Avatar (2009).

                                                                     

                                       

James Francis Cameron s-a născut în 1954 în Kapuskasing, Ontario, Canada, fiul dnei Shirley (născută Lowe), artistă și asistentă medicală, și a dlui Phillip Cameron, inginer electric.Străbunicul acestuia a emigrat din Balquhidder,SCotia, în 1825.

                                                                                 

       

James Cameron a crescut în Chippawa, Ontario, și a participat la Școala Collegiate Stamford din Niagara Falls, Ontario. 

                                                                                     

        

   Titanic, Cameron și-a dedicat o parte din carieră producerii filmelor documentare, dar și dezvoltării sistemului digital tridimensionallFusion Camera System. Descris de un biograf ca jumătate om de stiinta  și jumătate artist, Cameron a contribuit de asemenea și în ceea ce privește tehnologia filmarii subacvatice și a vehiculelor controlate de la distanță.

  James Cameron s-a remarcat și prin scrierea, regizarea, coeditarea și coproducerea a două dintre filmele cu cele mai mari încasări din istorie, Avatar și Titanic. Per total, eforturile sale regizorale au adus încasări de aproximativ 1,69 miliarde de dolari americani în America de nord și 4,85 miliarde pe întreg mapamondul.

   Filmografia acesgtui mare regizor este una de renume , in care regasim filme precum-Evadare din New York,Galaxy of Terror,The Abyss,Point Breack,Solaris, Sanctum, Volcanoes Of The Deep  Sea ssmd.

      Sursa-wikiwand.com,wikipedia,click.ro,ro.gameme.eu,ro wikipedia.org

 Material cules si prezentat de Valentin mateiu-Schiopu-sectia Multimedia BJV

Sarah Brightman - n. 14 august 1960- 60 ani de la naștere - La mulți ani!

                                                                      Sarah Brightman

                                                                       n. 14 august 1960

                                                                                   

  

 Sarah Brightman, s-a născut în Berkhamsted, Herdfordshire, Regatul Unit.

Este o cântăreață de crossover classic, compozitoare, actriță și dansatoare engleză.

                                                                          

La vârsta de 3 ani lua deja lecţii de balet la Elmhurst School for Dance, apoi apărea pe scenele festivităţilor locale, iar la vârsta de 11 ani este trimisă la o şcoală de teatru unde va trebui să locuiască într-un internat, o perioadă de care nu îşi va aminti cu plăcere.

                                                                                 

 

A studiat la Tring Park School for the Performing Arts şi la Royal College of Music.

A debutat pe scenă, la vârsta de 13 ani, în „I and Albert”, la Teatrul Piccadilly din Londra.

  La 16 ani, s-a alăturat grupului „Oamenii lui Pan” şi a apărut la showul de televiziune Top Of The Pops.

                                                                          

A lansat, apoi, mai multe single-uri disco ca interpretă solo. A fost promovată de Tina Turner, care, aflată în turneu în Anglia, a remarcat-o drept o voce sublimă şi i-a oferit un contract de backing vocals pentru următorul său album.

                                                                                

În anul 1981, și-a făcut debutul în teatrul muzical, în „Cats”, acolo unde avea să îl întâlnească pe compozitorul Andrew Lloyd Webber, cu care s-a căsătorit la 22 martie 1984.

   Sarah Brightman a continuat să fie prezentă în mai multe musical-uri pe Broadway, inclusiv „Fantoma de la Operă”, premiera la Londra având loc în 1986, unde a interpretat rolul Christine Daae. Producţia arăta o Sarah Brightman uluitoare, care poate cânta atât pop, cât şi soprană, trecând de la una la alta cu o uşurinţă uimitoare.

    A urmat retragerea ei de pe scenă, pentru o perioadă, divorţul de Lloyd Webber, la 3 ianuarie 1990, sinuciderea tatălui ei, în 1992, apoi şi-a reluat cariera muzicală

  A debutat apoi, alături de tenorul italian Andrea Bocelli, cu piesa „Time To Say Goodbye”, care a devenit cel mai de succes și cel mai rapid single vândut din toate timpurile în Germania, a urcat în toate topurile din întreaga Europă.

                                                                               

     

 Sarah Brightman a devenit singurul artist care a fost invitat de două ori pentru a cânta la Jocurile Olimpice, în 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, unde a cântat piesa „Amigos Para Siempre”, alături de tenorul spaniol Jose Carreras.

                                                                              

 Sarah Brightman este unul dintre cei mai importanţi interpreți ai genului muzical crossover clasic din întreaga lume, are vânzări la nivel mondial de peste 30 de milioane de discuri și 2 milioane de DVD-uri, iar Recording Industry Association of America a numit-o cel mai bine vândut artist clasic de sex feminin al secolului XXI în Statele Unite ale Americii.

                                                                                  

 Ea a obţinut peste 180 de discuri de aur și platină, pentru vânzări, în 38 de țări din întreaga lume.

 

                                                                        

                                      Sarah Brithman& Andreea Bocelli-Time to say goodbye

 

 

 Sursa: wikipedia; infomusic.ro;inconcert.ro;cinemagia.ro;pinterest.com;rodor.ro[Razvan Moceanu-Portret S B];Mark Ralston-afp;Youtube

material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-sectia MultimediaBJV

Constantin Brăiloiu[Constantin René Brăiloiu-nume dat la naștere] - [n.13 august 1893- d. 20 decembrie 1958] - 127 ani de la nastere.

                                                                CONSTANTIN BRĂILOIU

                                                  Constantin René Brăiloiu[nume dat la nastere]           

                                                     [n.13 august 1893- d. 20 decembrie 1958]

                                                                                   

     Constantin Brăiloiu , a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne.                

          

                 S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu.

                                      

    Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879.

  Una dintre personalitățile românești de vârf ale secolului XX este Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog, compozitor, critic muzical, sociolog, profesor, considerat de Bela Bartok "cel mai remarcabil cunoscǎtor al folclorului românesc și unul dintre cei mai buni folcloriști ai Europei".

 În 1920 inițiază și organizează împreună cu George Enescu, D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora ș.a. Societatea Compozitorilor Români, în cadrul căreia devine secretar.

 Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. 

 
În anul 1928 întemeiază Arhiva de folklore a Societății Compozitorilor Români, fiind conducătorul ei până în1943.

 
În 1929 devine membru în consiliul de administrație al Operei din București. În același an ajunge rector și profesor la Academia de muzică religioasă a Sfintei Patriarhii Române.

 În 1931, publică articolul Schița a unei metode de folklor muzical în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești.

 În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor.

 
În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția.

 Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna.

 Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire”.

 În 1948 devine lector (până în1950) și mai apoi conferențiar (1951-1958) la Centre national de la recherche scientifique d'ethno-musicologie du Musée de l'Homme și la Institut de musicologie de l'Université de Paris.

 Între 1951-1958 lansează 40 volume (discuri de vinil) în seria Collection universelle de musique populaire enregistrée.

În 1954fondează cercul internațional de studii etnomuzicologice Les colloques de Wégimont.

 A pus bazele școlii românești de folclor și etnomuzicologie.

  A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară.

 A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine.

 A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice în țară și în străinătate.

 A susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe și congrese.

 

Moare la data de 20 decembrie 1958 la Geneva, înElveția, în urma unei congestii cerebrale.

                                                                        

 „Trece mândra pe colnic”, horă cântată de Ioana Zlătaru (voce, chitară) și taraful Nicolae Zlătaru (vioară, braci, contrabas) din Runcu, jud. Gorj, Oltenia. Înregistrare de la începutul anilor '30. Foto: Constantin Brăiloiu înregistrând-o cu fonograful pe Ioana Zlătaru în Runcu (1930). Fotograf: Iosif Berman.

 Sursa; wikipedia ;jurnalul de drajna.ro; cooperativag.ro ;academiaromana.ro ;Ioana Olteș; youtube;
 Materrial cules si prezentat de:Valentin Mateiu-Schiopu-sectia Multimedia BJV

Și-a început pregătirea muzicală la București și a continuat-o la VienaCitiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/un-muzicolog-de-referin%C8%9B%C4%83-constantin-br%C4%83iloiu/

Și-a început pregătirea muzicală la București și a continuat-o la VienaCitiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/un-muzicolog-de-referin%C8%9B%C4%83-constantin-br%C4%83iloiu/

Mark Freuder Knopfler- n. 12 august 1949 - 71 ani de la naștere- La mulți ani!

                                                        Mark Freuder Knopfler 

                                                            n. 12 august 1949 

                                                                         

 

Mark Freuder Knopfler (n. 12 august 1949, Glasgow, Scoția) este un solist, chitarist, compozitor și producator muzical britanic.                                     

Knopfler este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britaniceDire Straits, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său David.

      După ce  s-a destrămat în 1995, Mark și-a continuat cariera ca artist solo. Ocazional, Knopfler a cântat în alte grupuri.

                                                                             

  A produs albumele unor artiști precum Tina Turner, Randy Newman și Bob Dylan. De asemenea a compus muzica și pentru cateva filme ca: Metroland, Local Hero, Cal, Last Exit to Brooklyn, Wag The Dog și pentru The Princess Bride, in regia lui Rob Reiner. 

                                                                                 

Knopfler se afla pe locul 27 in lista "Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor" publicata de revista "Rolling Stone". Mark Knopfler și Dire Straits au vandut in total peste 120 de milioane de albume.                                         

                                                                           

                                                    Best guitar solo of all time- Mark Knopfler

 

Sursa wikipedia; yallemedia.com;bbc.co.uk; billsmusicblog.blogspot.com ;direstraits.blog; m.ziare .com

Material cules si prezentat de - Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Diego Velázquez-Pictor spaniol- [n.6 iunie 1599- d.6 august 1660] - 360 ani de la trecerea la cele vesnice.

                                                                    

Diego Velázquez

                                                Diego Rodríguez de Silva y Velázquez

                                                     n. 6 iunie 1599 - d. 6 august 1660

                                                                                 

  

   Diego Rodríguez de Silva y Velázquez, a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec.XVII -lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei.

    Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla dinAndaluzia. Botezul său are loc la 6Iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are de abia 18 ani. În 1618 se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.

                                                                             

    

  Nu avea mai mult de 20 de ani când a pictat Negustorul de apă din Sevilla (cca 1619), în care controlul compoziţiei, culorii, luminii şi naturaleţea figurilor şi a posturilor acestora, precum şi natura moartă realistă îi dovediseră deja talentul şi uşurinţa prodigioasă a tuşelor.

                                                                             

  Primele subiecte ale lui Velazquez erau în majoritate religioase sau de gen (scene din viaţa cotidiană). A popularizat un nou tip de compoziţie în pictura spaniolă, numit bodegon, o scenă de bucătărie cu natură moartă.

  În 1622, la un an după accederea la tron a lui Filip IV, Velazquez a mers pentru prima dată la Madrid, în speranţa de a obţine patronajul regal. A pictat un portret al poetului Luis de Gongora (1622), dar nu s-a ivit nicio ocazie de a face portretul regelui sau al reginei. Anul următor a fost rechemat la Madrid de către contele Olivares, prim-ministrul Spaniei şi concetăţean din Sevilla. Acesta va fi viitorul patron al lui Velazquez. La scurt timp după sosire, artistul a pictat un portret al lui Filip IV, care i-a adus succes imediat. A fost numit pictor de curte, cu promisiunea ca nimeni altcineva să nu îi mai facă portrete regelui.

                                                                               

   Poziţia lui Velazquez la curte i-a oferit acces la colecţiile regale, bogate în tablouri ale pictorului renascentist veneţian Tiţian (cca 1490-1576), care a avut o influenţă mai mare decât orice alt artist asupra dezvoltării stilului său.

                                                                            

  În portretele de curte ulterioare, Velazquez avea să adopte ceva din decorul mai elaborat şi coloristica mai bogată ale maestrului barocului flamand Peter Paul Rubens (1577-1640), pe care l-a cunoscut în timpul vizitei acestuia la curtea spaniolă în 1628. Pacheco povesteşte cum Rubens a lăudat foarte mult opera lui Velazquez datorită simplităţii lucrărilor.

                                                                              

 

Între anii 1651 și 1660, Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat "Las Meninas" (cunoscut și ca: Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.

                                                                              

În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește mare mareșal al Palatului (aposentador mayor de Palacio) iar în 1659 i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregătește cununia infantei Margareta-Tereza cu regele Franței,Ludovic al XIV lea, cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la6 august 1660. Este înmormântat în biserica San Juan Bautista.

 Velazquez a lăsat în urmă puţini elevi sau urmaşi imediaţi. Renumele său european datează de la începutul sec. XIX. Numeroase dintre picturile sale sevillane au fost achiziţionate apoi de colecţionari străini (în special englezi). Multe dintre lucrările sale oficiale mai târzii se află acum la Muzeul Prado din Madrid.

sursa:Enciclopedia Universală Britannica, vol. 16, Bucureşti, Editura Litera, 2010-https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/velazquez-viata-si-opera-Wikipedia-docuri.com;ro.wikipedia.org;g1b2i3.wordpress.com;fun datiacaleavictoriei.ro;Artoyster

  

 

 

 

  

George Breazul - muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român. 59 de ani de la trecerea la cele veșnice.

                                                                    GEORGE BREAZU

                                                         Gheorghe N. Georgescu-Breazul

                                                   n. 14 septembrie 1887-d. 3 August 1961

                                                                                 

      

        S-a născut la data de 14 septembrie 1887 în localitatea Amăraștii de Jos , județul Dolj.

     Studiile muzicale le-a început la Seminarul din Râmnicul Vâlcea și Seminarul Central din București, continuându-le la Conservatorul din București , cu profesorii D.G. Kiriac(teorie-solfegiu),Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi(armonie, contrapunct).

 
  În 1910 este impiegat la Casa Școalelor din București, iar între 1914-1916 profesor la Institutele particulare „Model”, „Lolliot” și „Sf. Gheorghe”.

 
Din 1919 ajunge maestru de muzică (până în1920) și profesor (1920,1921,1924,1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște.

Între 1920-1925 conduce, împreună cu Maximilian Costin , revista „Muzica” din Timișoara.

Între 1922,1924 se specializează, ca auditor, la Universitatea din Berlin.

Între 1925,1926 este profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din  București.

Între 1926-1927 profesor de muzică vocală la Seminarul Central din București și concomitent profesor provizoriu de teorie-solfegiu la Conservatorul din București. Este profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938 și1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945 și 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul din București.

    George Breazul a marcat în muzicologia românească unul dintre cele mai spectaculoase salturi,ce au aliniat la standarde europene domeniile pe care le-a reprezentat în cultura românească: etnomuzicologia, istoria muzicii, bizantinologia, muzicologia şi critica muzicală, toate răsfrângându-se asupra activităţii educaţionale.

                                                                      

 
    Munca depusa de George Breazu, s-a concretizat în studii şi lucrări de o mare forţă prospectivă, cu soluţii viabile pentru îmbunătăţirea activităţilor muzicale şi de educaţie, cea muzicală fiind privită ca parte integrantă a culturii generale şi cu contribuţii notorii în dezvoltarea personalităţii umane.

  
    A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate. A întreprins călătorii de studii și documentare în diferite țări .

   A fost membru al Deutsche Musikgesellsckaft din Leipzig, 1928, International Musicological Society cu sediul la Basel, 1928, Gesellschaft der Musikforschung din Berlin 1925, Societatea Internațională din Praga 1936, Société Française de Musicologie din Paris.

    A colaborat cu articole lexicografice la Encyclopédie de la Musique-Fasquelle, Die Musik in G eschichte und Gegenwart, Riemann Musik-Lexikon, Enciclopedia dello Spettacolo, Balșaia Ențiklopedia Sovietskaia, Südosteuropa Handbuch, Das Musikschriftung, Who's Who in Music (Copenhaga), etc.

  Și-a închegat cea mai mare bibliotecă muzicală particulară din țară.

  A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931,1933,1937), cu medalia Ordinul Muncii, clasa II (1955) și laureat al Premiului de Stat clasa I (1955).

  Moare la data de 3 August 1961 la București.

     Sursa:Wikipedia;ucmr.org.ro

Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-Sectia Multimedia BJV