RICHARD STRAUSS
11 Iunie 1864 - 8 Septembrie 1949
Compozitorul și dirijorul Richard Strauss, un exponent esențial ce încheie dezvoltarea romantismului târziu, s-a născut la 11 iunie 1864, ca fiu al lui Franz Joseph Strauss, ce a făcut parte din orchestra Teatrului curții din Munchen. Mama sa, Josephina, născută Pschorr, a fost a doua soție a tatălui său.
Micul Richard a avut o copilărie lipsită de griji. Johanna von Rauchenberger, unica soră a artistului, cu trei ani mai mică decât el, a adus în însemnările sale mărturii ce confirmă o copilărie cu "momente de fericire și libertate" ... "
Între 1870-1874, Richard Strauss urmează cursurile şcolii elementare, perioada din care datează și primele sale lucrări, "Polca croitorilor" și "Cântec de Crăciun". Între 1875-1880, a frecventat cursurile gimnaziului "Ludwig" din Munchen şi a studiat compoziția și orchestraţia cu F. W. Meyer și s-a perfecționat la pian. A urmat studii de filosofie, estetică și istoria artelor la Universitatea din Munchen (1882-1883).
R ichard Strauss și-a însuşit primele noțiuni de muzică de la diferiţi membri ai familiei sale. La patru ani, a început să ia lecții de pian cu A. Tombo, iar la opt ani a luat lecţii de vioară cu R. Walter.
La vârsta de 20 ani l-a întâlnit pe Hans von Bulolw, care l-a ajutat să-l descopere pe Wagner.
În orchestra de la Meiningen, l-a cunoscut pe Alexander Ritter, compozitor şi violonist, care l-a convins pe Strauss să renunțe la stilul conservator din tinerețe și să compună poeme simfonice. În 1886 a plecat în Italia, de unde s-a întors cu primul lui poem simfonic, "Aus Italien". Revenit în Germania, a acceptat postul de al treilea dirijor la Munchen. A rămas aici trei ani, timp în care a compus două noi piese simfonice, "Macbeth" şi "Don Juan", cel din urmă fiind considerat capodopera lui în domeniul muzicii orchestrale.
În 1889 s-a mutat la Weimar, unde i se oferise postul de dirijor al Capelei marelui duce la Teatrul curții.
În 1894 a dirijat "Tannhauser" la Festivalul de la Bayreuth, apoi a revenit la Munchen ca prim-dirijor. În același an, s-a căsătorit cu Pauluine de Ahna, cu care a avut mai târziu un fiu. A rămas aici până în 1898. Din această perioadă datează poemele simfonice "Till Eulenspiegel", "Don Quijote" și "Așa grăit-a Zarathustra". În 1898 a fost numit dirijor al Orchestrei Regale a Prusiei, la Berlin.
În 1894 a dirijat "Tannhauser" la Festivalul de la Bayreuth, apoi a revenit la Munchen ca prim-dirijor. În același an, s-a căsătorit cu Pauluine de Ahna, cu care a avut mai târziu un fiu. A rămas aici până în 1898. Din această perioadă datează poemele simfonice "Till Eulenspiegel", "Don Quijote" și "Așa grăit-a Zarathustra". În 1898 a fost numit dirijor al Orchestrei Regale a Prusiei, la Berlin.
În 1919, Strauss a fost numit în conducerea artistică a Operei din Viena și a rămas aici până în 1925. În 1920 a susținut ultimul concert cu Orchestra de stat din Berlin. În anul următor a făcut o călătorie în Ungaria și în România.
Richard Strauss apare în faţa posterității ca un profund realist. El întruchipează opera de creație în sine, forța care luminează epoci, scânteia genială, puterea de creație spirituală și muzicală.
Compozitorul austriac al romantismului târziu, Gustav Mahler spunea
despre Richard Strauss că este "marele reprezentant al epocii sale", potrivit volumului "Histoire de la Musique" de J. Combarieu, Paris, 1919.
Ultima lui lucrare lirică, "Capriccio", a scris-o după vârsta de 80 de
ani. În 1945, a mai compus "Metamorfoze", un studiu pentru 23 de
instrumente de coarde.
.
Cu câteva luni înaintea morții sale a scris ultimele patru melodii
pentru soprană şi orchestră şi a dirijat pentru ultima dată la radio
fragmentul "Clar de lună" din "Capriccio", la 13 iulie 1949. A murit la
Garmisch, la 8 septembrie 1949.
Operele lui și-au cucerit prețuirea treptat și au depășit această limită. Strauss a continuat să creeze, până când, ca octogenar, în operele sale târzii, în ultimele sale lieduri cu orchestră a întrezărit, într-o lumină nouă, spiritul vremii, ducându-și la desăvârșire harul. În lunga sa carieră muzicală a scris 16 lucrări pentru scenă, opere şi balete, 14 lucrări orchestrale, 6 lucrări concertante, muzică de cameră și un mare număr de lieduri. Activitatea sa s-a desfășurat, aproape exclusiv, în marile centre muzicale ale Germaniei și Austriei, la Munchen, Berlin, Weimar, Dresda și Viena
Sursa: Wikipedia;AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Daniel Olteanu, editor online: Daniela Juncu); Alamy stock photo; youtube.com; opera online.com
Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu -Secția Multimedia BJV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu