GEORGE ENESCU
n. 19 August 1881-d. 4 Mai 1955
A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziție. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella.
Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alții, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și pe Robert Fuchs (compoziție). La vârsta de 8 ani debutează ca violonist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“.
După absolvirea Conservatorului din Viena, își continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). Printre colegii săi de la Paris se numără Maurice Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin și Theodor Fuchs.
Deja muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea lecții de vioară și susține recitaluri la București. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de câteva poeme ale reginei Carmen Sylva.
În calitate de interpret a înființat și condus, la Paris, două formații de muzică instrumentală: un trio cu pian (1902) și un cvartet de coarde (1904). A concertat în Germania, Ungaria, Spania, Portugalia, Marea Britanie și SUA.
Cele mai cunoscute compoziții ale lui George Enescu datează din primii ani ai începutului de secol XX. Printre acestea se numără cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major, op. 9 (compusă în 1903 și interpretată în 1911 de Orchestra Filarmonicii din New York, sub bagheta renumitului compozitor și dirijor Gustav Mahler) sau Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 (1905).
Despre lucrarea sa excepțională, Enescu avea să declare: „Oedip mi-a frământat mintea timp de un sfert de secol și mi-a luat zece ani de muncă. Primele note le-am scris în Elveția, aproape de Lausanne, iar ultimele la Tescani, în Moldova (…) Nu sunt eu în măsură să declar dacă „Oedip” este sau nu cea mai reușită dintre lucrările mele. Ceea ce pot afirma cu certitudine este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă”.
La 22 septembrie 1958, are loc audiția operei ”Oedip”, în cadrul primei ediții a Festivalului național ”George Enescu”, la Opera Română din București, sub bagheta lui Constantin Silvestri, în rolul titular a evoluat David Ohanesian, regia aparținând lui Jean Rânzescu. Evenimentul a constituit momentul central al festivalului.
Printre ultimele creații se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33 – ultima având prima audiție la 23 ianuarie 1955, la Paris.
10 citate de George Enescu, geniul muzicii românești:
„Odihnește-te de muncă prin muncă!”
„Mi-am slujit țara cu armele mele: pana, vioara și bagheta.”
„Muzica oglindește toate misterioasele ondulații ale sufletului, fără putință de prefăcătorie.”
„Muzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit.”
„Îmi iubesc pământul natal, nu pot sta nicăieri, printre străini, mai mult de două luni, paşii mei pornesc singuri înapoi spre țara mea de care mi-e dor, mi-e dor.”
„Politica n-are ce căuta în sferele înalte ale culturii, care trebuie să fie sfântă, ceva de care nu te atingi.”
„Originalitatea se obține numai atunci când nu o cauți.”
„Singurul progres care poate influența profund viitorul, este cel care crește din trecut.”
„Muzica este o putere spirituală în stare să lege toți oamenii între ei.”
„Ce greșeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule!”
George Enescu se stinge din viață în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 și este înmormântat la Père Lachaise din Paris.
Sursa : wikipedia.com; radioromaniacultural.ro; georgenescu.ro;jurnaluldedrajna.ro
Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
