John McLaughlin, sau Mahavishnu John
este un chitarist de jazz, jazz-fusion și jazz-rock englez. Discipol al
lui Miles Davis a excelat în mai multe stiluri, începând cu Jazz
clasic, fusion, Jazz-rock, muzică clasică indiană, flamenco.
McLaughlin și-a început cariera jucând blues și rock la Londra la începutul anilor 1960 și a continuat să cânte jazz gratuit cu personalități britanice importante înainte de a se muta în Statele Unite în 1969.
A lucrat împreună cu Georgie Fame și Blue
Flames, Alexis Korner, Graham Band Organization și Trinity, precum și
grupul de interpreți la orga - Brian Auger. Imediat după asta pleacă în
Germania unde canta alături de trupa Gunter Hampel.
În 1970, McLaughlin a părăsit Chinmoy, a abandonat numele
Mahavishnu și a început să cânte la chitară acustică în trio-ul său
Shakti, alături de violonistul indian L. Shankar și tabla- jucătorul Zakir Hussain. Noua sa chitară avea două diafragme, una cu corzi ridicate traversând cealaltă. Improvizația lui McLaughlin - cu fraze din blues, rock (în special Jimi Hendrix ), flamenco, jazz și muzică indiană - se încadrează ușor într-o varietate de muzică de fuziune.
După o scurta colaborare cu Carlos Santana pe "Love Devotion Surrender"
în 1972, (Santana fiind un alt adept al lui Guru Shri Chinmoy Ghose),
John McLaughlin decide ca e timpul sa colaboreze cu muzicieni indieni:
violonistul L. Shankar, percuționistul Zakir Hussain și Raghavan. Astfel
se naște în 1975 grupul Shakti, care concertează în întreaga lume până
în 1977.
1978. Împreună cu L. Shankar, McLaughlin continua în trupa nou formata, One Truth Band, trupă cu o viață extrem de scurta.
Urmează o perioada în care John McLaughlin își intra pe deplin în drepturi, compunând albumul "Electric Guitarist".
1996 deschide pentru McLaughlin un nou capitol - albumul "The Promise",
pe care are colaborări importante cu nume sonore mondiale: Jeff Beck,
David Sanborn, Sting, Miles Davis, Al Di Meola și Paco de Lucia.
2006 a fost anul în care McLaughlin revine obsedant asupra celor mai
bune momente Mahavishnu Orchestra. Astfel, experimente ce includ
sonorități de jazz, rock și chiar muzica indiana sunt din nou abordate
pe albumul "Industrial Zen", o sinteza a 30 de ani de experimente
muzicale combinate cu geniul creator și interpretativ al lui John
McLaughlin.
Sursa; wikipedia; best music.ro;abstract logicx;alamy;twiterș youtube . com
Material cules și prezentat de Valentin_Mateiu_Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Mihai Constantinescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți interpreți și
compozitori de muzică ușoară tradițională românească, fiind autor a zeci
de șlagăre care au rămas în memoria mai multor generații.
A fost un cântăreț[român de muzică ușoară. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în anul 1973. În anul 1972,
termină Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. Mihai
Constantinescu face parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în
anul 1974 intră în grupul Mondial.
Mihai Constantinescu face parte din trio-ul lansat de Titus Munteanu din care mai fac parte Olimpia Panciu și Marius Țeicu.
În anul 1999 editează în format single «Iubiți și câinii vagabonzi»
În anul 2003, unul din albumele de pe dublul CD al Anastasiei Lazariuc cuprinde piese scrise de Mihai Constantinescu.
A efectuat turnee în toate țările ex-socialiste, în Germania, în SUA și în câteva state din vestul Europei.
În 2002,
luna mai, primește Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare «O
zi printre stele» din partea Ministerului Culturii și Cultelor.
În 2002, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România îi editează un caiet de cântece selectate din șlagărele lansate
în trei decenii.
S-a stins din viață pe 29 Octombrie2019, la Spitalul de Urgență
Floreasca din Capitală. cauza decesului a fost un stop
cardio-respirator, al treilea suferit în decursul celor aproape șase
luni de când era internat la Terapie Intensivă.
s-a stins din viaţă pe
29 octombrie, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Capitală. Decesul
artistului a fost declarat în jurul orei 19.00, în urma unui stop
cardio-respirator, al treilea suferit în decursul celor aproape şase
luni de când era internat la Terapie Intensivă
Mel Gibson, pe numele său real Mel Columcille Gerard Gibson s-a născut
la data de 3 ianuarie 1956 în Peekskill, New York, USA, fiind al șaselea
copil din cei unsprezece ai lui Hutton și Ann Gibson.
După terminarea facultății, actorul a jucat în câteva piese de teatru și
seriale TV, iar în anul 1979 a fost ales sa interpreteze rolul
principal din "Mad Max", film ce a avut un real succes, chiar dacă s-a încadrat în categoria filmelor cu buget redus.
După terminarea facultății, actorul a jucat în câteva piese de teatru si
seriale TV, iar în anul 1979 a fost ales sa interpreteze rolul
principal din "Mad Max", film ce a avut un real succes, chiar dacă s-a încadrat în categoria filmelor cu buget redus.
Tot în 1979, a jucat în "Tim", și a câștigat premiul pentru cel mai bun actor, din parte
a Institutului de Film Australian. În 1981, Mel Gibson a câstigat
al doilea premiu pentru rol principal din partea AFI pentru rolul din
producția "Tim",
Debututl in filmul american a avut loc în anul 1984 în "The Bounty",
interpretând alături de Anthony Hopkins, iar in 1987 a jucat în filmul
"Lethal Weapon", rolul polițistului Martin Riggs.
Anul 1995, s-a dovedit benefic, deoarece a jucat unul dintre cele mai
bune roluri ale sale in filmul "Breaveheart", pe care l-a și regizat,
primind premiul Oscar, pentru cea mai buna regie și cel mai bun film.
Întâlnirea cu Julia Roberts în filmul "Conspiracy Theory" a constituit o
noua provocare datorita complexității rolului pe care trebuia sa-l
interpreteze. După un asemenea rol a urmat o relaxare cu rolul din
"Lethal Weapon 4".
2000 este anul în care Mel Gibson da o noua lovitura la box-office cu
filmul The Patriot" și își împrumuta vocea pentru filmul de animație
"Chicken Run". Ambele filme au avut succes, rămânând în top 10 timp de
mai multe săptămâni.
Tot în anul 2000, actorul este nominalizat pentru Globul de Aur, ca
urmare a rolului din "What Women Want", iar în anul următor primește
doua premii ale publicului precum "premiul pentru cel mai bun actor
dramatic", și "premiul pentru cel mai bun actor de film".
Pentru filmul "Passion of the Christ", pe care l-a regizat, scris și
produs a cheltuit 25 de milioane de dolari din propriul buzunar, dar a
câștigat 210 milioane din profituri plus alte 150 pe care nu le-a încasat încă. În anul 2004 a câștigat mai mult decât Oprah Winfrey, J.K.
Rowling, Tiger Woods, Michael Schumacher și Steven Spielberg.
În întreaga sa cariera cinematografica, Mel Gibson a jucat in foarte
multe productii cinematografice printre care mai putem aminti și
"Hamlet" (1990), "Bird on a Wire" (1990), "Air America" (1990), "Forever
Young" (1992), "The Chili Con Carne Club" (1995), "Braveheart" (1995),
"Ransom" (1996), "Signs" (2002), "The Singing Detective" (2003), "Sam
and George" 2010) sau "The Beaver" (2011).
Ludwig Van Beethoven a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii.
Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii.
Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al
lui Johann Van Beethoven, 1740-1792, de origine flamandă și
al Magdalenei Keverich van Beethoven,1744-1787.
Opera sa include nouă simfonii, cinci concerte pentru pian, un
concert pentru vioară, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete pentru
coarde și opera „Fidelio”. Este răsunătoare povestea vieții sale: auzul a
început să i se deterioreze de când era foarte tânăr. Ultimii zece ani
și i-a petrecut într-o liniște totală, dar, uimitor, cele mai admirate
creații ale sale au fost realizate în ultimii 15 ani de viață.
Operele marelui compozitor
- Simfonia nr.1 în Do major, op.21 (1799/1800), premieră 2 aprilie 1800
- Simfonia nr.2 în Re major, op.36 (1802), premieră 5 aprilie 1803
- Simfonia nr.3 în Mi bemol major op.55 (“Eroica”), (1803/1804), premieră 7 aprilie 1805
- Simfonia nr.4 în Si bemol major, op.60 (1806), premieră 15 noiembrie 1807
- Simfonia nr.5 în Do minor (“Simfonia Destinului”), op.67 (1800-1808), premieră 22 decembrie 1808
- Simfonia nr.6 în Fa major, op.68 (“Pastorala”) (1807/1808), premieră 22 decembrie 1808
- Simfonia nr.7 în La major, op.92 (1811/1812), premieră 8 decembrie 1813
- Simfonia nr.8 în Fa major, op.93 (1811/1812), premieră 27 februarie 1814
- Simfonia nr.9 în Re minor, op.125 (1815–1824), premieră 7 mai 1824
Simfonia nr. 10, în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat
să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost
scrise în acest scop de Beethoven, dar există un consens între
specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie.
5 concerte pentru pian și orchestră
Un concert pentruvioara și orchestră
Missa solemnis
32 Sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian
16 cvartete pentru coarde
Opera Fidelio
Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din
perspectiva
transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul
medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în
serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine, odată cu
prezența lui Beethoven, un artist care creează dintr-o necesitate
interioară și nu la comandă. Influența sa asupra compozitorilor care
l-au urmat a fost enormă. Admirat deschis, de la Franz Shubert,Felix
Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, până la Richard
Wagner și Arnold Schoemberg,
ca întemeietor al unei ere noi în muzică, marele compozitor german este
considerat până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii
tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii
contemporane. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi
generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile
compozitorilor.
Într-o zi de 26 martie (1827) se stingea din viață, la vârsta de 56 de
ani, unul dintre cei mai cunoscuți și mai influenți compozitori din
toate timpurile. Ludwig van Beethoven a murit din cauza unei ciroze
hepatice în locuința sa mizeră din Viena, într-o dezordine de nedescris.
Sursa: wikipedia;editiadedimineata.ro, youtube; wikipedia.org Matterial cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu- Sectia Multimedia BJV
Pietro Mascagni , a fost un compozitor și dirijor italian, considerat creator al verismului[ Verism
se numește un curent literar și muzical, mai ales în opera, apărut în
Italia la sfârșitul sec. al XIX-lea, îndreptat împotriva romantismului,
care abordează teme realiste și naturaliste, legate de viața cotidiană
și de faptele oamenilor simpli, exprimate într-un mod natural].
S-a nascut la Livorno, Italia.Studiile le-a făcut la Conservatorul
din Milano, sub îndrumarea lui Amilcare Ponchielli. A trebuit să-și
întrerupă studiile pentru a se întreține. S-a angajat la trupa unui
teatru ambulant, mergând prin toată Italia. Se stabilește în orășelul
Cerignola, unde activează ca profesor la Școala de Muzică și conducător
al Societății Muzicale.
Concursul
organizat de Editura Muzicală Sonzogno din Milano în anul 1890 pentru
compunerea unei opere într-un act, este câștigat de tânărul compozitor
Mascagni, cu opera „Cavalleria rusticana”. Aceasta îi va aduce
livornezului celebritatea mondială.
Excelent dirijor, în 1935 a mai scris „Nero” în onoarea lui Mussolini,
pierzându-și astfel numeroși simpatizanți.
Datorită acestei opere este considerat inițiatorul curentului verist în muzică
După debutul strălucit cu „Cavalleria rusticana”,
doar câteva titluri din creația lui Mascagni au mai supraviețuit.
Amintim: „Amicul Fritz” (1891), „Ratcliff” (1894) și „Iris” (1898).
Născută în 1939, în Tennessee, SUA, Tina Turner și-a făcut apariția pe
scenă alături de muzicianul Ike Turner. Curând au devenit cunoscuți în
formula Ike și Tina Turner Revue.
Viața artistică a lui Tina Turner a început să prindă rădăcini în anii
1960 când a început să cânte alături de soțul ei, Ike Turner.
Tina Turner, pe numele ei original Anna Mae Bullock, s-a născut pe 26
noiembrie 1939 în Tennessee. Părinții ei, Floyd și Zelma Bullock, erau
oameni săraci, de condiție nu foarte bună. În prima parte a copilăriei
s-au despărțit și și-a văzut fiecare de viața lui, lăsându-le pe Tina și
pe sora ei să fie crescute de către bunica lor.
Mai
târziu, Tina Turner a debutat într-o carieră solo și a adus pe scenă
hituri precum „What’s Love Got To Do with It”, „Better Be Good To Me”,
„Private Dancer” sau „Typical Me”.
După ani de abuz și dominație din partea soțului ei, Tina a decis să se
desprindă de el și de această formulă artistică, în anii 1970.
În 1983, cariera solo a lui tina Turner începe să prindă coajă după
lansarea unui remake al piesei lui Al Green, „Let’s Stay Together”.
La
scurt timp după debutul ei ca artistă solo, Tina Turner a avut un
succes exploziv cu albumul „Private Dancer” lansat în 1984.
În anul următor, Tina Turner explodează în industria muzicală cu mult
prea anticipatul album solo „Private Dancer” cu care câștigă patru
premii Grammy și pe care îl vinde în peste 20 de milioane de copii în
lumea întreagă.
Venerata cântăreață s-a implicat în proiectul
spiritual Beyond și s-a căsătorit cu iubitul ei din tinerețe, Erwin Bach.
Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, a fost un scriitor și ziarist italian, autor al unor cărți didactice pentru copii.
Numele pseudonimului său vine la satul Collodi, situat între Lucca și
Pistoia, unde s-a născut mama sa Angela Orzali, și unde și-a petrecut și
el o bună parte din copilăria vieții lui.
El este autorul celebrului roman Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino.
Romanul Pinocchio
ne povestește la început despre Gepetto, un tâmplar dintr-un mic orășel
italian, care găsește într-o bună zi o buturugă năzdrăvană, din care
cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio.
Așa începe povestea lui Pinocchio, o păpușă de lemn, care trece
printr-o mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fii bun și
ascultător. Drept recompensă, „Zâna cea Bună” îl va transforma într-un
băiețel adevărat.
Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin
recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Această activitate a
fost urmată curând de recenziile articolelor pentru periodicul "L'
Italia Musicale" (Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate
cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut
în faimă în doar câțiva ani, contribuind la o mare varietate de
periodice de pe întreg întinsul Italiei și prin conducerea sau chiar
fondarea unor ziare importante.
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu
publicarea culegerii "I raconti delle fate" ("Povestirile zânelor"), o
excelentă traducere de basme literare franceze.
În anul 1881 a început să contribuie regulat la una din primele reviste
pentru copii din Italia, "Ziarul pentru copii" ("Il giornale per I
bambini"), care în primul său număr a publicat primul episod din
"Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un
burattino" ("Povestea lui Burattino").
Carlo Collodi a murit subit la Florenta în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul San
Miniato la Monte. Toate lucrările lui au fost donate de familie
Bibliotecii Naționale Centrale din Florența, unde sunt păstrate și în zilele noastre.
Sursa: Wikipwdia; ro.wikipedia.org;cartepedia.ro;digi24.ro;youtubeMaterial cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia B
Ion Cristinoiu a fost compozitor, orchestrator, dirijor și
instrumentist; peste 700 de piese de muzică ușoară, peste 3000 de
orchestrații, muzică pentru spectacole de revistă și filme de lung
metraj, 5 trofee la Festivalul Mamaia.
A urmat cursurile Școlii de muzică și ale Conservatorului "Ciprian
Porumbescu" din București între anii 1959-1964. A făcut parte din
orchestra Radioteleviziunii Române în perioada 1963-1969 și din formația
Perpetuum Mobile, conform volumului "Meridianele cântecului" de Daniela
Caraman Fotea (Editura Muzicală, 1989).
A efectuat turnee cu formația Perpetuum Mobile în Germania, Suedia,
Norvegia, fosta URSS, Ungaria, Polonia, Danemarca, în calitate de
instrumentist. A devenit membru al Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor din România în 1969. Debutul în televiziune a fost în
1964, cu melodia "Vreau să știu". A scris melodii de muzică ușoară și
muzică de film. A participat în calitate de dirijor la Festivalul
internațional de la Atena în 1969 și la "Festivalul cântecului", unde și-a prezentat piesa proprie "Mediterana"
Între anii 1963-1969, a fost instrumentist al formației de estradă a
Radioteleviziunii (RTV), membru GEMA, în Germania, din 1962, dirijorul
orchestrei de muzică ușoară a Radioteleviziunii în perioada 1989-1995,
președinte sau membru al unor jurii la festivaluri și concursuri interne
sau internaționale. A fost dirijorul orchestrei de muzică ușoară a RTV
în perioada 1989-1995.
A avut cele mai multe participări (16) la Festivalul Mamaia, unde a
obținut: cinci Trofee Mamaia (1984, 1988, 1992, 1995, 1997), un titlu de
laureat, un premiu I, două premii II, două premii III, un premiu al
criticii, un premiu al publicului, patru mențiuni. În afara Festivalului
Mamaia, a concurat la toate manifestările de gen, unde a obținut: nouă
premii I, patru premii II, patru premii III, cinci mențiuni ale
publicului, două premii speciale ale juriului. La Festivalul "Crizantema
de Aur" a obținut în 1986 Premiul Uniunii Compozitorilor și în 1987
premiul I, precizează site-ul amintit.
A scris muzica pentru șapte filme de lungmetraj, dintre care: ''Brigada
Diverse intră în acțiune'' (1970); ''Brigada Diverse în alertă!''
(1971); ''Brigada diverse la munte și la mare'' (1972), în regia lui
Mircea Drăgan, ''Brațele Afroditei'' (1978), regia Mircea Drăgan.
A primit Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție în anii 1978,
1979, 1982, 1984, 1995 și Premiul pentru orchestrație la Festivalul
internațional al șlagărului din Dresda, 1982. La Festivalul "Crizantema
de Aur" a obținut, în 1986, Premiul Uniunii Compozitorilor și, în 1987,
premiul I.
Compozitorul Ion Cristinoiu a murit la 21 noiembrie 2001.
AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea,
editor online: Andreea Preda).
Sursa- agerpress.ro, Documentare-youtube.com
material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Mateiu Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Născut pe 16 Noiembrie 1816, în familia unui mic întreprinzător ,Andrei
Mureșanu a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca
profesor la Brașov, începând cu 1838.
Poet, traducător și
eseist român, unul dintre fruntașii Revoluției române de la 1848 și
autor al poeziei “Un răsunet”, cunoscută sub numele “Deșteaptă-te
române”, care a devenit imnul național al României după 1989.
S-a născut în Bistrița, iar studiile generale le-a urmat la școala
săsească, Pe cele liceale le-a făcut la instituția de învățământ a
călugărilor piariști din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832, a
început să studieze filosofia și teologia, printre profesorii săi fiind
Timotei Cipariu și Simion Bărnuțiu.
S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit ulterior Deșteapta-te române, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al României.
După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român,
operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862
poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a
murit în 1863 la Brașov.
Sursa, wikipedia , raftulcuidei.ro,ziarulnatiunea.ro,youtubeMaterial cules si prezentat de V M S-Sectia Multimedia BJV
Fiica lui Ioan și a Liviei Szabó. Începuturile în sportul de
performanță sunt strâns legate de prima copilărie, când, în urma
participării la unul dintre crosurile organizate de autoritățile locale,
a dovedit reale aptitudini pentru atletism (1988).
Campionatele Europene pentru Juniori de la Salonic (1991) au
propulsat-o în viața competițională internațională, câștigând până în
momentul retragerii nu mai puțin de 21 de medalii de aur și 12 de
argint. Se numără printre puținii atleți care au reușit performanța de a câștiga câte un titlu mondial, european sau olimpic pentru fiecare probă înscrisă în concurs.
Gabi Szabo a reprezentat România cu succes la Jocurile Olimpice de la Atlanta (1996), unde a obținut argintul în proba de 1500 m, şi de la Sydney (2000), unde și-a adjudecat aurul în proba de 5000 m, stabilind și un nou record mondial (14:40,79).
În fapt, parcurgerea distanței de 5000 m a consacrat-o ca mare
atletă, reușind să-și înscrie în palmares locul întâi la Campionatele
Mondiale organizate în aer liber de la Atena (1997) și Sevilla (1999). A
excelat în proba de 3000 m la Campionatele Mondiale organizate în sală
de la Barcelona (1995), Paris-Bercy (1997) și Maebashi (1999).
Sportiva bistrițeancă este recordman european și mondial, în 1998,
în proba de 2000 m, în 1999 la Dortmund, în proba de 5000 m și în 2002
în proba de 3000 m în aer liber. Gabi s-a retras din viața
competițională după concursul de la Birmingham (2004). A fost antrenată
de Zsolt Gyöngyössy, alături de care și-a întemeiat o familie (1999).
Uniunea Europeană a Presei Sportive a declarat-o în 1999 drept
„cea mai bună sportivă din Europa”. Gabi Szabo este prima atletă din
România care a câștigat circuitul Golden League (în 1997 și 1999).
Statul român i-a conferit drept recunoaștere a meritelor sale distincția
„Ordinul Național Serviciul Credincios”, în grad de Comandor” (2001),
iar în Iunie 2008
a fost recompensată de Comitetul Olimpic și Sportiv Român cu trofeul
„Colanul de Aur”. Gabi Szabo este vicepreședinte al Federației Române de
Atletism.
Sursa- enciclopediaromaniei.ro , Federația Româna de Atletism,Sport maxim si emoție.ro, wowbiz.ro
material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Ennio Morricone a fost un compozitor și dirijor italian.El a compus muzica pentru mai mult de 500 de filme și seriale.
Deși doar
30 din coloanele sale sonore sunt pentru filme western, acestea sunt
cele mai celebre. Stilul de compoziție a lui Morricone este cunoscut mai
ales în western-urile "spaghetti" (The Good, The Bad and the Ugly și Once Upon A Time In The West (A fost odată în Vestul sălbatic).
În 2007 a primit premiul de onoare
pentru întreaga carieră la Oscar, fiind al doilea compozitor de muzică
de film care primește acest premiu (după Alex North).
În 2016, la a 88-a ediție a premiilor
Oscar, acest celebru compozitor este recompensat cu mult râvnita
statuetă pentru muzica sa de excepție din filmul "The Hateful Eight".
Compozitorul a fost onorat și cu o stea LIVE la poziția 7065 amplasată
pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
Compozitorul Ennio Morricone a încetat din viață la data de 06.07.2020, la Roma, Lazio, Italia.
Sursa; wikipedia.org; cinemagia.ro
material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV