Amália Rodrigues
23 Iulie 1920-6 octombrie 1999
100 ani de la naștere
Ea a devenit una dintre cele mai importante figuri în dezvoltarea genului, cu o carieră de 50 de ani într-o epocă de aur a fado-ului, Rodrigues a fost o sursă de inspirație importantă pentru alți reprezentanți de fado și de muzică populară, cum ar fi Madredeus, Dulce Pontes și Mariza. Rodrigues a contribuit la impunerea fado ca gen muzical pe harta mondială a muzicii.
S-a născut într-o familie săracă, cu 10 copii, care locuia în cartierul Beira Baixa, din Lisabona.
Copilăria ei a fost plină de lipsuri și ea a trebuit să lucreze ca zilieră, inclusiv ca vânzătoare de fructe în chei Lisabona. De copil a fost aplaudată pentru vocea sa fenomenală, astfel că este invitată să participe la un concurs numit Concurso da Primavera, iar după acest concurs a primit numele de Rainha do Fado dos Bairros, Regina Fado-ului din periferii. A debutat în anul 1939 în Retiro da Severa, un local binecunoscut de către iubitorii muzicii populare.
Rodrigues a început să cânte ca amatoare în jurul anului 1935. Primul ei angajament profesional într-o locație unde se cânta în stil fado a avut loc în 1939, când a devenit rapid un star. Acolo l-a întâlnit pe Frederico Valério, un compozitor clasic instruit, care, recunoscând potențialul vocii ei, a scris melodii expansive personalizate -concepute pentru vocea Amaliei.
Valério a adăugat acompaniament orchestral tradiționalului fado. Printre aceste fado-uri erau "Fado do Ciúme", "Ai Mouraria", "Que Me Deus Perdoe", și "Não Sei porque Te Foste Embora." Rodrigues a început o carieră în cinematografie cu un debut în 1946 cu "Echipament de protecție pentru Negras", urmat de un mai bine cunoscut film, "Fado" (1947). Ea a devenit cunoscută în străinătate, cu turnee la Spania, un sejur de lungă durată în Brazilia (în cazul în care, în 1945, ea a făcut primele ei înregistrări sub marca producătorului brazilian Continental) și Paris (1949). În 1950, în timp ce prezenta un spectacol cu ocazia unui eveniment international legat de Planul Marshall, ea a introdus "aprilie în Portugalia" pentru publicul internațional, sub titlul original "Coimbra".
Rodrigues a cântat cu mulți poeți din țară, iar unii au scris versuri special pentru ea. Relația ei cu poezia a contribuit la schimbări în fado-ul tradițional: poeți de marcă au început să contribuie și să scrie în mod special pentru acest stil de muzică.
Fado (cuvânt tradus în mod obișnuit ca destin sau soartă, conform cuvântului din latină fatum) este numele unui gen muzical interpretativ și melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile fado-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani și a muzicii tradiționale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile, datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a genului muzical brazilian modinha. Fado este caracterizat prin melodii melancolice și versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor și/sau la viața săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva".
In 8 iulie 2001 trupul neînsufleţit al cântăreţei de fado, Amalia Rodrigues, decedată la 6 octombrie 1999, la vârstă de 79 de ani, a fost transferat în Panteonul naţional din Lisabona, cosciugul ei fiind depus în sala rezervată scriitorilor portughezi. “Diva fado–ului” este prima femeie care şi–a făcut intrarea în Panteonul naţional, rezervat marilor nume din istoria portugheza (n. 23 iulie 1920).
Sursa: Youtube; Wikipedia, amazon.com; loc.gov;pinterest.ca;IMDB.com;songlines.com;menestrellacurtiledorului.blogspot
Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-sectia Multimedia BJV.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu