George Breazul - muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român. 59 de ani de la trecerea la cele veșnice.

                                                                    GEORGE BREAZU

                                                         Gheorghe N. Georgescu-Breazul

                                                   n. 14 septembrie 1887-d. 3 August 1961

                                                                                 

      

        S-a născut la data de 14 septembrie 1887 în localitatea Amăraștii de Jos , județul Dolj.

     Studiile muzicale le-a început la Seminarul din Râmnicul Vâlcea și Seminarul Central din București, continuându-le la Conservatorul din București , cu profesorii D.G. Kiriac(teorie-solfegiu),Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi(armonie, contrapunct).

 
  În 1910 este impiegat la Casa Școalelor din București, iar între 1914-1916 profesor la Institutele particulare „Model”, „Lolliot” și „Sf. Gheorghe”.

 
Din 1919 ajunge maestru de muzică (până în1920) și profesor (1920,1921,1924,1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște.

Între 1920-1925 conduce, împreună cu Maximilian Costin , revista „Muzica” din Timișoara.

Între 1922,1924 se specializează, ca auditor, la Universitatea din Berlin.

Între 1925,1926 este profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din  București.

Între 1926-1927 profesor de muzică vocală la Seminarul Central din București și concomitent profesor provizoriu de teorie-solfegiu la Conservatorul din București. Este profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938 și1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945 și 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul din București.

    George Breazul a marcat în muzicologia românească unul dintre cele mai spectaculoase salturi,ce au aliniat la standarde europene domeniile pe care le-a reprezentat în cultura românească: etnomuzicologia, istoria muzicii, bizantinologia, muzicologia şi critica muzicală, toate răsfrângându-se asupra activităţii educaţionale.

                                                                      

 
    Munca depusa de George Breazu, s-a concretizat în studii şi lucrări de o mare forţă prospectivă, cu soluţii viabile pentru îmbunătăţirea activităţilor muzicale şi de educaţie, cea muzicală fiind privită ca parte integrantă a culturii generale şi cu contribuţii notorii în dezvoltarea personalităţii umane.

  
    A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate. A întreprins călătorii de studii și documentare în diferite țări .

   A fost membru al Deutsche Musikgesellsckaft din Leipzig, 1928, International Musicological Society cu sediul la Basel, 1928, Gesellschaft der Musikforschung din Berlin 1925, Societatea Internațională din Praga 1936, Société Française de Musicologie din Paris.

    A colaborat cu articole lexicografice la Encyclopédie de la Musique-Fasquelle, Die Musik in G eschichte und Gegenwart, Riemann Musik-Lexikon, Enciclopedia dello Spettacolo, Balșaia Ențiklopedia Sovietskaia, Südosteuropa Handbuch, Das Musikschriftung, Who's Who in Music (Copenhaga), etc.

  Și-a închegat cea mai mare bibliotecă muzicală particulară din țară.

  A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931,1933,1937), cu medalia Ordinul Muncii, clasa II (1955) și laureat al Premiului de Stat clasa I (1955).

  Moare la data de 3 August 1961 la București.

     Sursa:Wikipedia;ucmr.org.ro

Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-Sectia Multimedia BJV