joi, 6 august 2020

Diego Velázquez-Pictor spaniol- [n.6 iunie 1599- d.6 august 1660] - 360 ani de la trecerea la cele vesnice.

                                                                    

Diego Velázquez

                                                Diego Rodríguez de Silva y Velázquez
                                                     n. 6 iunie 1599 - d. 6 august 1660

                                                                                 
  

   Diego Rodríguez de Silva y Velázquez, a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec.XVII -lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei.
    Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla dinAndaluzia. Botezul său are loc la 6Iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are de abia 18 ani. În 1618 se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.
                                                                             
    
  Nu avea mai mult de 20 de ani când a pictat Negustorul de apă din Sevilla (cca 1619), în care controlul compoziţiei, culorii, luminii şi naturaleţea figurilor şi a posturilor acestora, precum şi natura moartă realistă îi dovediseră deja talentul şi uşurinţa prodigioasă a tuşelor.
                                                                             

  Primele subiecte ale lui Velazquez erau în majoritate religioase sau de gen (scene din viaţa cotidiană). A popularizat un nou tip de compoziţie în pictura spaniolă, numit bodegon, o scenă de bucătărie cu natură moartă.
  În 1622, la un an după accederea la tron a lui Filip IV, Velazquez a mers pentru prima dată la Madrid, în speranţa de a obţine patronajul regal. A pictat un portret al poetului Luis de Gongora (1622), dar nu s-a ivit nicio ocazie de a face portretul regelui sau al reginei. Anul următor a fost rechemat la Madrid de către contele Olivares, prim-ministrul Spaniei şi concetăţean din Sevilla. Acesta va fi viitorul patron al lui Velazquez. La scurt timp după sosire, artistul a pictat un portret al lui Filip IV, care i-a adus succes imediat. A fost numit pictor de curte, cu promisiunea ca nimeni altcineva să nu îi mai facă portrete regelui.
                                                                               

   Poziţia lui Velazquez la curte i-a oferit acces la colecţiile regale, bogate în tablouri ale pictorului renascentist veneţian Tiţian (cca 1490-1576), care a avut o influenţă mai mare decât orice alt artist asupra dezvoltării stilului său.
                                                                            
  În portretele de curte ulterioare, Velazquez avea să adopte ceva din decorul mai elaborat şi coloristica mai bogată ale maestrului barocului flamand Peter Paul Rubens (1577-1640), pe care l-a cunoscut în timpul vizitei acestuia la curtea spaniolă în 1628. Pacheco povesteşte cum Rubens a lăudat foarte mult opera lui Velazquez datorită simplităţii lucrărilor.
                                                                              

 

Între anii 1651 și 1660, Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat "Las Meninas" (cunoscut și ca: Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.

                                                                              


În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește mare mareșal al Palatului (aposentador mayor de Palacio) iar în 1659 i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregătește cununia infantei Margareta-Tereza cu regele Franței,Ludovic al XIV lea, cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la6 august 1660. Este înmormântat în biserica San Juan Bautista.

 Velazquez a lăsat în urmă puţini elevi sau urmaşi imediaţi. Renumele său european datează de la începutul sec. XIX. Numeroase dintre picturile sale sevillane au fost achiziţionate apoi de colecţionari străini (în special englezi). Multe dintre lucrările sale oficiale mai târzii se află acum la Muzeul Prado din Madrid.

sursa:Enciclopedia Universală Britannica, vol. 16, Bucureşti, Editura Litera, 2010-https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/velazquez-viata-si-opera-Wikipedia-docuri.com;ro.wikipedia.org;g1b2i3.wordpress.com;fun datiacaleavictoriei.ro;Artoyster




  



 
 





 


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Verdi (Giuseppe Verdi) -n.10 Octombrie 1813- d. 7 ianuarie 1901- 210 ani de la naștere.

Giuseppe Fortunino Francesco Verd i   (n. 10 octombrie 1813 , Le Roncole, Busseto, Emilia-Romagna, Italia – d. 27 ianuarie 1901 , Milano, ...