Gica Petrescu
n. 2 Aprilie 1915- d.18 Iunie 2006
Gică Petrescu s-a născut la data de 2 Aprilie 1915 la București. Tatăl său era contabil la Poștă, cu studii superioare la Geneva, iar mama sa era casnică, crescută la Paris. În anul 1915 avea să li se nască unicul lor fiu, Gheorghe, cel care avea să devină cel mai iubit și cel mai popular cântăreț al românilor, supranumit de generații la rând “nemuritorul Gică”.
Crescut într-un mediu intelectual, Gică studiază muzica, de mic, sub îndrumarea mamei și apoi cu profesori specializați.
Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii.
În 1933, la vârsta de 18 ani, este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok.
La 18 ani și cu mult curaj atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.În 1936 tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică Petrescu rămâne unica sursă financiară. Are 21 ani. Apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar decazarmat . În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele elegantului Cazinou de Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în orchestra de jazz a lui Dinu Șerbănescu.
În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. Începe războiul. Este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniților, concertele cu Dinu Șerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă și spectacolele cu răniți. Este anunțat uneori cu grad militar “fruntașul Gică Petrescu” alături de Trestian Antonescu, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez, și Constantin Tănase. Își afirmă calitățile de actor pe scena Teatrului Comic alături de H. Nicolaide și o pleiadă întreagă de compozitori, textieri și cântăreți adulați de public și presă.
În 1953 cu ocazia “Festivalului Internațional al Tineretului” de la București, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din repertoriul Yves Montand. În 1956-1959 “Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc.
În 1960 apare în emisiunile Televiziunii Române. Cu timpul popularitatea sa creşte exponenţial, până la statutul de legendă vie. În 1965-1967 are cel mai important turneu – două luni în Franţa la Paris (1965), pe scena music-hall-ului “Olympia”, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan.
În 1989, în noaptea dintre 30 august spre 1 septembrie, în urma unui stop cardiac, moare soția, Cezarina. O parte din el moare odată cu ea. O perioadă nu mai urcă pe scenă și pe micul ecran, făcând efortul de a-și păstra cota de strălucire, dar cochetăria cultivată de Cezarina va păli din an în an. În 1993-1995 Apare cartea biografică “Viața și cântecele lui Gică Petrescu”, scrisă de compozitorul și muzicologul George Sbârcea.
În 2003, pe 5 mai primește la Palatul Cotroceni “Steaua României în grad de cavaler”. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiați. Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile. Corpula fost depus, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române
Sursa: wikipedia; istorie-pe scurt.ro;dilemaveche.ro;cinemagia.ro;impact.ro; youtube.com
Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu