GRIGORAȘ DINICU
n. 3 Aprilie 1889- d. 28 Martie 1949
Grigoraş Dinicu s-a născut pe 3 aprilie 1889, la București, într-o casă modestă aflată pe strada Sfinților nr. 41, în cartierul de lăutari Scaune. Părinții săi au fost Ionică Dinicu, un cunoscut lăutar aplaudat pe scenele din București, Paris sau Moscova, iar mama sa, Elena Dinicu, a fost fiica fostului celebru naist Angheluș Dinicu şi soră a violoncelistului Dimitrie Dinicu, absolvent al Academiei de Muzică din Viena și dirijor – până în 1920 – al Orchestrei Simfonice a Ministerului Instrucțiunii Publice.
Excepțional violonist, care s-a remarcat în perioada interbelică prin originalitatea interpretării vechilor partituri ale muzicii lăutărești, dar și prin tehnica instrumentală strălucitoare, calități care i-au adus faima pe plan mondial.
Grigoraș Dinicu are meritul de a fi desființat orice hotar între muzica clasică și cea populară și de a fi făcut legătura între mahala și burghezie, aducând sonoritățile horelor, doinelor și cântecelor muzicii lăutărești de la periferia orașului, unde erau în parte uitate, adaptându-le și prezentându-le pe cele mai prestigioase scene ale lumii, începând cu cea a Ateneului Român.
În 1947, artistul simte o durere din ce în ce mai intensa la gat. Se pune diagnosticul unui cancer al laringelui urmat de o inevitabila intervenție chirurgicala. După o a doua operație, Grigoraș Dinicu moare la 28 martie 1949 în București. A fost înhumat la Cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”), foarte aproape de lăutari ca Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Costică Pompieru. La înmormantare, Orchestra „Barbu Lăutaru” condusa de Ionel Budișteanu a cantat „Hora staccato”.
Sursa; wikipedia.org; catchy.ro;sunphoto.ro; youtube.com
Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu