Cupola Bibliotecii Județene ''Antim Ivireanul'' Vâlcea

                                                                 ''FACEREA LUMII''     

                                   

                                Gheorghe Dican – Argument ( Vitraliu – cupola )

                                            

                 

         Compoziția, cupola vitrată, a fost făcută cu sticlă colorată executată manual cu armătură de plumb în tehnica străveche a vitraliului.

         Concepția compozițională are la bază primele manifestări informale ale creației: aerul( duhul), focul(lumina), apa și pământul. 

                                                                    

 Partea inferioară a vitraliului se compune din 12 ovale în interiorul  cărora, într-o paleta coloristică policromă, cu o dominantă pe fiecare modul, sunt 12 compoziții cu semne grafice reprezentând diferite tipuri de scris da la origini până în prezent : alfabetul berber, alfabetul silabar, iberic de nord-vest, sumerian, demotic, etc.*

                                                            

     Semnul apei, cu linii ondulate care întrepătrund, are la bază nuanțele de albastru de la închis la deschis, cu treceri de la alb și ocru auriu.

                                                            

1.6-8 : “ Și a zis Dumnezeu : Să fie o tărie pe mijlocul apelor, să despartă ape de ape “. Și așa a fost. A făcut Dumnezeu tăria și a despărțit apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Și a numit-o Dumnezeu cer “ **

 Următorul registru reprezintă cerul și lumea aștrilor ( spațiul cosmic) compusă din elemente primordiale : triunghi, cerc, pătrat.

                                                             

 1.14-19 : “ Și a zis Dumnezeu : Să fie luminători pe tăria cerului, ca sa lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii și să slujească drept luminători pe tăria cerului ca să lumineze pământul. Și așa a fost (…) .”

          Motivul central reprezintă motivul solar. În unele schițe prezentate se poate folosi și motivul diamantului care reprezintă înțelepciunea, transcendentul.

                                                              

“ Soarele, luna și stelele sunt cerul vizibil a cărui intensitate simbolizează infinitul divin; iar mișcarea regulată a astrelor, repetata indefinit, sugerează veșnicia. Nimic mai bine decât cerul înstelat nu reprezintă a tot puterea divină.”***

           Cele doua corpuri de iluminat se compun sub forma globului pământesc cu meridiane si paralele. In zona centrala se vor relua motivele grafice ale diferitelor tipuri de scrieri .Parte superioara a globului va simboliza motivul solar, iar partea de jos se va compune din motive vegetale. 

                                                               

    

  *Sorin Olteanu nr. 5-6 – IANUS 2002

**Florin Mihăiescu- Simbol și mit în Vechiul Testament- Ed. Arhetip 2003

***Florin Mihăiescu – Simbol și mit în Vechiul Testament – Ed. Arhetip 2003

          Suprafața vitraliului este de 142 mp și este sub formă de cupola. Unicitatea sa constă și în faptul ca ține loc de acoperiș la noul sediu al “Palatului Cărții” din Râmnicu Vâlcea.

         Vitraliul este introdus în termopan, iar cele două geamuri exterioare sunt duplex în așa fel încât se asigură efectul de termoizolare iar apa nu poate să penetreze vitraliul. Judecând după faptul că geamurile termopan au apărut la începutul anilor 80 (sec. XX) și ținând seama de faptul că din punct de vedere tehnic vitraliul nu putea fi folosit pe post de acoperiș sub forma de cupolă pâna la apariția acestei soluții tehnice, am putea spera o eventuala intrare în Cartea Recordurilor pe acest tip de rezolvare.

         Imaginea vitraliului este compusa din 168 module dispuse pe 24 de meridiane și 7 cercuri concentrice.

         Documentarea în vederea creației a început în luna iulie 2003, proiectarea și realizarea modulelor s-a efectuat în intervalul august-octombrie 2003 și s-a finalizat la jumătatea lunii martie a anului 2004.

         Au lucrat efectiv un număr de 4 persoane.

 Sursa: Gheorghe Dican- Vicepreședinte UAP România; Valentin S.M.; Arhiva B.J.V

Material întocmit de Valentin Schiopu-Mateiu-Secția Multimedia BJV

                                                               

OCTAV BĂNCILĂ- n. 4 Februarie 1872-d.3 Aprilie1944- 149 ani de la naștere

                                                                  OCTAV BĂNCILĂ

                                                        n. 4 Februarie 1872- d. 3 Aprilie 1944

 

 Octav Băncilă (1872 – 1944), s-a născut la Corni, în județul Botoşani. Fiul lui Vasile Băncilă și al Profirei N. Neculce, descendenta a cronicarului Ion Neculce, Octav Băncilă, a rămas orfan  de tată încă de la vârsta de 4 ani, lucru care nu l-a împiedicat să-şi urmeze chemarea pe drumul artei.

                                                                         

       
   Câțiva dintre  dascălii care i-au îndrumat paşii viitorului pictor s-au aflat G. Panaitescu-Bardasare, C.D. Stahi şi Emanoil Bardasare. La vârsta de 19 va câştiga o bursă în străinătate. Studiază la Academia de Arte Frumoase din München (1894-1898), lucrează în atelierele pictorilor Haschbe şi Lenbach și își expune lucrările realizate în această perioadă la Glaspalast şi Kunstverein. Călătoreşte în Franţa și Italia.

                                                                               

  

  Este cunoscut ca fiind pictorul care a abordat mai în profunzime tema revoltelor țărănești de la 1907 , dar și teme care au reliefat natura, peisaje, flori, natura statică.

                                                                            

  Octav Băncilă a fost profesor de desen și caligrafie la Școala normală „Vasile Lupu” (1901) și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași.

                                                                                  

   Mircea Deac scria despre opera lui Băncilă  : „ Valoarea originalității lui Băncilă constă în tablourile expresioniste și militante, veridice și critice. Picturile sunt dinamice, viguros desenate, folosește o pastă groasă, densă, colorată sumbru, urmărind caracterul moral și puterea de emoționare a imaginii

   Deși a avut o poziție controversată în timpul vieții, a fost ironizat, criticat și chiar arestat, după moartea sa a fost elogiat ca pictor de valoare, lăsând în urma sa o impresionantă operă, a cărei principală   caracteristică este realismul.

                                                                           

                                                                                 

             Sursa:wikipedia;facebook.com;curentul.info; ; ro.wikipedia.org;bzi.ro;ro.pinterest.com;tablouriromanesti.ro;artindex.ro; youtube.com

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV                                             

Harry Coradini [născut Harald Kölbl] solist vocal al formației Progresiv TM- 87 ani de la naștere

                                                                  HARRY CORADINI

                                                    n. 2 Februarie 1944- d. 20 Mai 2017

                                                                                

   Harry Coradini , a fost un muzician german, originar din România, cunoscut mai ales ca solist vocal al trupei Progresiv TM.

      

    Actor-copil la Teatrul German din Timișoara, Coradini a absolvit liceul german din Timișoara, unde a fost coleg de clasă cu Dumitru Moroșanu, Harry Coradini a cântat ocazional cu Nicu Covaci.

                                                                             

     În afară de formația Progresiv TM, a activat și ca membru al formațiilor Uranus,Classic XX (care s-au numit mai întâi „Clasicii”, și unde a fost coleg de trupă o perioadă cu Josef Kappl, a supergrupului Proșu și Negresiv TM ^, Harry Coradini Band.A colaborat temporar și cu formațiile Mondial, Columna (cu care a fost în Norvegia în 1980) și Supermarket.

                                                                             

 

     A emigrat în 1985 în Germania, dar de pe la începutul anilor 2000 locuiește din nou în România.

Incepând din anul 2012, datorită unui atac cerebral și a sănătății șubrede locuiește din nou în Germania.

Într-un top din 2001 al celor mai buni vocaliști rock din România a fost clasat pe locul 8.

 

                                                                             

  S-a stins din viață la data de 20 mai 2017, în Timișoara.

                                                                          
                                                                               

                                                                            

 Sursa- wikipedia;tvr3.tvr.ro;pressalert.ro;libertatea.ro;adevarul.ro

Material cules si prezentat de Valentin S-M.Sectia Multimedia BJV

Lisa Marie Presley- 53 ani de la naștere.

                                                                   
                                                                    Lisa Marie Presley

                                                                    1 Februarie 1968

                                                                           

          

Lisa Marie Presley (n. 1 februarie 1968) este o cântăreață americană. Ea este unicul copil al lui Elvis și Priscilla Presley. 

     Părinții ei, Elvis Presley și Priscilla Presley, nu erau prea fericiți împreună și relația lor se îndrepta spre un divorț. Lisa avea 4 ani pe atunci. 

   În urma divorțului de părinți, Lisa a continuat să-și împartă timpul între părinți. Ea va petrece o parte dintr-un an la casa tatălui ei din Tennessee, iar restul la conacul mamei sale din Los Angeles.

                                                                            

          Lisa era extrem de iubită de tatăl ei. Adesea o ducea cu el la concertele sale și nu lăsa nicio piatră neîntreruptă pentru a asigura o viață extrem de confortabilă pentru ea. 

       Cu toate acestea, tragedia s-a izbit când Lisa avea 9 ani. Elvis căzuse în capcana drogurilor, iar în august 1977 a murit din cauza insuficienței cardiace.

     După moartea tatălui ei, Lisa a început să locuiască cu mama ei în Beverly Hills, Los Angeles.

                                                                               

            La cea de-a 20-a aniversare a morții tatălui ei, ea și-a prezentat vocea în lume pentru prima dată. Ea și-a amestecat vocalele cu tatăl ei pe melodia sa „Don’t Cry Daddy”. Piesa a rezonat cu mulțimea și i-a emoționat pe oameni. 

          După cinci ani de muncă minuțioasă, a lansat albumul de debut, „Pentru cine poate să se intereseze”, în 2003. Albumul a fost unul dintre cele mai importante momente ale anului. A primit recenzii pozitive și s-a atins pe locul cinci pe graficul „Billboard 200”.

                                                                            

       

              La două luni de la lansare, albumul a fost certificat „de aur” de „Registrarea Industriei Asociației din America” (RIAA). Lisa scrisese aproape toate piesele din album.

          Motivată de succesul albumului său de debut, a început imediat să lucreze la următorul său album. În aprilie 2005, ea a lansat cel de-al doilea album, „Acum ce”. A ajuns la al nouălea loc în graficul „Billboard 200” și a fost de asemenea un succes critic și comercial. 

    În august 2007, la cea de-a 30-a aniversare a morții tatălui ei, a înregistrat cu el un „duet” pentru piesa sa „În ghetou”. Videoclipul a avut ca duo tată-fiică să apară împreună într-un cadru controlat digital.

                                                                   

                  

       Presley a fost căsătorită de patru ori. În 1988, s-a căsătorit cu muzicianul Danny Keough, împreună cu care a avut un fiu și o fiică. În 1994 ei au divorțat și Lisa Marie s-a căsătorit cu cântărețul pop Michael Jackson, ca după doi ani să divorțeze și de acesta. În 2002 ea s-a căsătorit cu actorul Nicolas Cage, cu care la fel a avut un mariaj de doar doi ani. În 2006 Lisa Marie s-a căsătorit cu producătorul muzical Michael Lockwood , cu care are două fete gemene. În 2010, familia lor s-a mutat în 'Coe's Hall',Rotherfield.

                                                                 

              Sursa: wikipedia ;protv.ro;rarecountry.com;imdb.com;biograpgy.com; celeb-true.com, youtube              Material cules si prezentat de Valentin M-S. - Sectia Multimedia BJV .                                          

Jamesetta Hawkins - ETTA JAMES - [n. 25 Ianuarie 1938 - d. 20 Ianuarie 2012]- 83 ani de la naștere.

                                                                         ETTA JAMES 

                                                 [n. 25 Ianuarie 1938 - d. 20 Ianuarie 2012]

                                                                              

                Jamesetta Hawkins s-a născut pe 25 ianuarie 1938 în Los Angeles, California, mama ei, Dorothy Hawkins, având doar 14 ani la vremea aceea. Tatăl ei nu a fost identificat niciodată. James credea că era jucătorul de biliard Rudolf "Minnesota Fats" Wanderone pe care l-a întâlnit trecător în 1987. Din cauza absențelor frecvente ale mamei sale din apartamentul din cartierul Watts, James a locuit cu o serie de părinți adoptivi, cei mai importanți fiind ”Sarge” și ”Mama Lu”. James se referă la mama sa ca fiind ”Doamna Misterioasă”. 

            James a primit inițierea vocală la vârsta de cinci ani de la James Earl Hines, director muzical al corului Echoes of Eden al Bisericii Baptiste Sf. Paul din Los Angeles.

             La vârsta de 14 ani, a intrat într-o trupă în San Francisco. Muzicianul Johnny Otis  a remarca formația  într- un club de noapte și și a încercat să convingă formația să înregistreze o replică a cântecului ”Work with Me, Annie” al lui Hank Ballard.

          Otis a luat grupul sub aripa sa, ajutându-le să semneze un contract cu Modern Records și le-a schimbat titulatura din The Creolettes în The Peaches. Totodată, a schimbat numele de scenă al Jamesettei în Etta James.

                                                                                

            În 1960, Etta se despărtea de formația unde cântase din cauza unor divergențe între membrii acesteia.  

            Primul ei hit individual a fost "All I Could Do Was Cry", piesă care a atins locul al doilea în clasamentele R&B. 

                                                                                

             Albumul ei de debut, At Last!, a fost lansat la sfârșitul anului 1960 și a fost vestit pentru varietatea opțiunilor muzicale de la standard de jazz, ritmuri de blues până la doo-wop și R&B.

             La începutul lui 1961, James a lansat piesa care urma să devină cântecul ei de referință, „At Last”, care a atins poziția a doua în clasamentul R&B și locul 47 în Billboard Hot 100.

                                                                             

             După doi ani cu reușite minore, cariera lui James începe să sufere după 1965. După o perioadă de izolare, James revine la înregistrări în 1967 și reapare cu mai multe piese R&B îndrăznețe datorită legendarului studio de înregistrări Fame din Muscle Shoals, Alabama. Aici lansează hitul ei de revenire „Tell Mama”, scris împreună cu Clarence Carter și care a ajuns pe locul al zecelea în clasamentele R&B.

                                                                                

      Cariera solo i-a adus  6  premii Grammy, și  17 premii Blue Music. A intrat în Rock And Roll Hall of Fame în 1993, în Blues Hall of Fame în 2001 și în Grammy Hall of Fame în 1999 și în 2008.

                                                                                 

 

      Legendarul producător Jerry Wexler a numit-o pe Etta James ‘cel mai mare dintre toți artiștii blues-ului modern’.

    Cântăreaţa, care ar fi trebuit să împlinească 74 de ani pe 25 ianuarie, a murit la un spital din Riverside, California, înconjurată de familie, din cauza complicațiilor provocate de leucemia de care suferea.

                                                                              

Sursa; wikipedia;m.facebook.com;wallpaperacces.com;theguardian.com; youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Mihai Eminescu și muzica- [N. 15 Ianuarie 1850 - D. 15 Iunie 1889]- 171 ani de la naștere- Eminescu si muzica

                                                                   MIHAI EMINESCU

                                                    N. 15 Ianuarie 1850 - D. 15 Iunie 1889

                                                                               

           Mihai Eminescu și-a descris singur capacitățile sale muzicale într-o scrisoare către V. Micle „ Muzica întotdeauna mă predispune spre o visare creatoare. Dar compozițiile lui Chopin m-au transformat cu desăvârșire. Credeam la un moment dat că plutesc în sferele divine ale nemuririi dumnezeiești.

                                                                     

       Era beția inteligenței care subjuga sufletul, îndemnându-l să armonizeze întreaga mea ființă. Numai pianul tău, minunata perlare a degetelor albe, dădeau această realizare. Clarul de lună în noaptea aceea sfântă îmi producea satisfacții pe care nu le-am avut niciodată în blestemata mea viață. 

     Regret amarnic că n-am învățat muzica, căci din copilărie mama care avea un glas fermecător, întrecându-se cu tata care cânta ca un adevărat artist din flaut, descoperise în mine o ureche remarcabilă de muzician. Ascultând Nocturnele, m-am convins că Chopin ar fi scris poezii tot atât de geniale ca aceste compoziții. Nu poți fi mare compozitor, dacă nu posezi amândouă însușirile.” Nu ar fi putut nici El să scrie așa poezie, dacă nu cunoștea muzica universului.

          Eminescu stăpânea tehnica muzicală, dispunând de însușiri naturale surprinzătoare în arta sunetelor (auz absolut, memorie muzicală excepțională).                                                                        

       Contemporanii au afirmat că Eminescu totuși nu a încercat să-și publice culegerile de folclor, preferând să topească în propria sa creațiune literară, comoara populară notată cu migală, perseverență și har.Eminescu a fost un necunoscut muzician profesionist şi un pasionat folclor-ist și critic muzical, dar mai ales, un interpret autentic al artei populare, avea un repertoriu pe care îl stima și cânta când avea dorință, posibilitățile de înregistrare a vocii au apărut doar la câțiva ani. După spusele contemporanilor, dacă existau mai devreme, am fi avut vocea celebră a poetului. Pornind de la „poezia muzicii” din sufletul lui Eminescu, vom regăsi mai ușor „muzica poeziei” sale, cu lirismul cântecului de dor și dramatismul baladei, cu ritmul jocului popular și culoarea instrumentului tradițional.

    
        Eminescu manifestă o mare admirație față de muzica clasică şi mărturie e referirea la piesa „La danse macabre” în „Visul unei nopți de iarnă”, ca dovadă a cunoașterii lui Saint-Saens, la „Norma” și la „Somnambula” de Belini punând preferințele sale în seama eroului din romanul „Geniu pustiu”, alături de Pablo de Sarasate și pentru Palestrina în „Sărmanul Dionis”.

 
        Singurele compoziții cunoscute din timpul vieții poetului sunt două romanțe semnate de Iancu Filip(De ce nu-mi vii? și Pe lângă plopii fără soț...), ambele scrise în 1887, când Eminescu se afla în vizită la sora sa, în Botoșani. După moartea poetului, un număr apreciabil de autori, mulți dintre ei uitați, au scris mici piese – serenade, romanțe, valsuri – pentru voce cu acompaniament de pian sau cor. Din perspectiva actuală, registrul stilistic în care se încadrează aceste piese este cel al muzicii ușoare – servesc drept argumente formele pieselor, instrumentația minimală, lipsa de notorietate a celor mai mulți compozitori sau incapabilitatea celor cunoscuți de a-și impune compozițiile din genuri mai largi (orchestral, vocal-simfonic, operă). Reprezentativ pentru această ultimă variantă, dar și unul dintre cei mai apreciați astfel de autori rămâne Guilelem Sorban, cunoscut și astăzi pentru valsurile Mai am un singur dor, Pe lângă plopii fără soț.

 

Mai jos puteți vedea reproduceri din publicații muzicale (partituri) și coperțile unor înregistrări pe versurile lui Eminescu, așezate laolaltă într-o ordine aproximativ cronologică.

Filip Iancu- De ce nu'mi vii?                        

    Filip Iancu- Pe lângă plopii fără soț...          

                                                                                

N. Dorința

                                                                               

George Popescu-Somnoroase păsărele

                                                                                

Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 Iunie 1889.

    Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu.

 

 

                                                                      

        

Sursa: wikipedia; usarb.md; Youtube[ Alex Calancea Production]

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV