Agnetha Åse Fältskog-[Formația de muzica ABBA]- n. 5 Aprilie 1950- 73 ani de la naștere.

                                                   Agnetha Åse Fältskog

                                                                       5 Aprilie 1950 

                                                                                   

  Agnetha Åse Fältskog este o cântăreață suedeză. Ea a atins prima dată succesul în Suedia după lansarea primului ei album, Agnetha Fältskog, în 1968, și a avut recunoaștere internațională ca membru al grupului pop ABBA care a vândut până astăzi peste 400 milioane albume în toată lumea, ocupând astfel locul 4 în lume din punct de vedere al albumelor vândute în toate timpurile și locul al doilea în lume în privința albumelor vândute de grupuri muzicale.

                                                                                

Agnetha Fältskog și-a scris primul cântec la vârsta de 6 ani, intitulat "Två små troll" ("Doi troli micuți"). În 1958, ea a început să ia lecții de pian, și de asemenea să cânte într-un cor local al bisericii. La începutul anilor 1960, ea a format un trio numit The Cambers, cu prietenele ei Lena Johansson și Elisabeth Strub.

                                                                                     

   Avea 16 ani când a început să cânte într-o trupă de dans condusă de Bernt Enghardt. O piesă pe care a scris-o pentru trupă și intitulată ''I Was So In Love'' (''Jag var sa kär'') a devenit primul ei single. Această piesă de debut din 1967 a devenit numărul 1 în topurile suedeze. În anii următori a scos mai multe single-uri, albume și chiar o serie de înregistrări în limba germană lansate în Germania de Vest.

    Fältskog l-a întâlnit pentru prima dată pe Bjorn Ulvaeus, membru al grupului Hootennanny Singers, în anul ¹⁹⁶⁸. Relația ei cu Ulvaeus, și prietenia cu Anni-Frid Lvngstad și Benny Andersson, alături de care Ulvaeus compusese deja melodii, au dus în cele din urmă la formarea grupului ABBA. Fältskog și Ulvaeus s-au căsătorit în data de 6 iulie 1971, în satul Verum, cu Andersson cântând la orgă în timpul ceremoniei.

                                                                               

 1976 este anul în care ABBA a fost declarată una din cele mai populare formații din lume. Cel de-al 4-lea album al formației, Arrival, este finalizat la sfârșitul anului 1976, și cuprinde hiturile Fernando, Dancing Queen, Money, money, money, Knowing me, knowing you. În 1977, ABBA efectuează un mare turneu mondial și doi ani mai târziu cântă în Statele Unite. Discurile single și albumele se succed într-o cursă amețitoare, în aprilie 1977, Dancing Queen devine numărul 1 în Marea Britanie.

Succesul financiar al grupului aduce economiei suedeze venituri mai mari decât cele ale concernului Volvo.

                                                                             

  Succesele enorme au fostși cauza destrămării grupului. După mulți ani de conviețuire, Benny și Frida se căsătoresc în 1978, pentru a divorța în februarie 1981, trei ani mai târziu. Celălalt cuplu, Björn și Agnetha, căsătoriți în 1972, divorțează în 1979. Unul dintre motive a fost ambiția unei cariere solo a fetelor.

                                                                           

        

    Deși nu s-a făcut nici un anunț oficial, ABBA s-a destrămat spre sfârșitul anului 1982. Tot atunci, Fältskog interpreta în duet cu cântărețul suedez Tomas Ledin (fost și backing vocalist pentru ABBA), America de sud. Cântecul a avut și o variantă în spaniolă intitulată "Ya Nunca Más".

  ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodică, perfecțiunea orchestrațiilor și carisma celor patru au fost componentele dominante ale rețetei uriașului succes. În 2001 albumul The Definitive Collection a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.

                                                                             

                          

   Sursa:wikipedia.com;cinemagia.ro;pinterest.com;mosqs.ru;youtube

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Gary Moore - n. 4 Aprilie 1952- d.6 Februarie 2011- 71 ani de la naștere.

                                                                  GARY MOORE

                                     n.  4 Aprilie 1952- d. 6 Februarie 2011

                                                                               

  Robert William Gary Moore s-a născut la Belfast pe 4 aprilie 1952 din  promotorul Bobby Moore și soția sa Winnie, care au avut alți patru copii. Moore a spus că familia sa și, în special, tatăl său, care a fost organizator de concerte în Belfast, l-au încurajat încă de la o vârstă fragedă să-și urmărească pasiunea pentru muzică,  atât de mult încât la vârsta de 14 ani a primit prima sa chitară profesională ca un cadou.un acustic pentru a juca cu mâna dreaptă, chiar dacă Gary a fost întotdeauna stângaci.

                                                                                   

       Dedicarea pentru instrument a fost imediată și Moore s-a îndrăgostit imediat de rock and roll , ascultând muzica Beatles , Albert King și Elvis Presley.

     Mai târziu, după ce a ascultat Bluesbreackers lui Jimmy Hendrix și John Mayal, stilul său a început acea evoluție care l-ar conduce apoi către sunetul blues rock , atât de dominant în cariera sa. O altă influență majoră a acelor ani a fost chitaristul lui Fleetwood Mac și Peter Green  , care a fost mentorul lui Moore când s-a mutat la Dublin în 1968 . Gary își va dedica apoi albumul din 1995 lui Green, începând cu Blues for Greeny , realizându-l cu compoziții de Green, jucate pe Les Paul Standard din 1959 pe care Green l-a vândut lui Moore pentru doar 100 de lire sterline după ce a părăsit Fleetwood Mac. Moore a revândut chitara în 2006 la prețul despre care se spune ca ar fi fost 1 300 000 de dolari .  (chitara este deținută în prezent de Kirk Hammertt , chitaristul Mettalica.

                                                                   

  

         Moore a fost considerat un artist foarte expresiv, cu mari abilități compoziționale și tehnice.

          Într-un interviu din 1987, Moore a declarat că el credea că Jeff Beck[ Rolling Stone] chitaristul de care fusese cel mai inspirat în carieră.

                                                                      

           Producția sa muzicală variază de la rockul progresiv și experimental (cu vene de jazz ) al primului său grup,Colosseum 2 lahard/ blues rock de la Skid Row , la heavy metal , care îi caracterizează muzica în anii optzeci , ajungând chiar la faze pop metal cu albumele Fugiți pentru Cover (1985) și Wild Frontier (1987), apoi reveniți la Hard blues, la care s-a reconectat la începutul anilor nouzeci cu celebrul album Still got the Blues , care conține hitul cu același nume.

                                                                   

       Cu toate acestea, Gary Moore a fost un artist foarte apreciat și mulți chitariști mari pretind că au fost influențați sau inspirați de el.   

         Gary Moore a murit la 6 Februarie 2011  într-o cameră a hotelului Kempinski în timp ce era în vacanță în Estepona , Spania , ucis de un atac de cord după un consum excesiv de alcool.   

  A fost descris  drept „una dintre legendele muzicale ale Irlandei”, precum și „unul dintre cei mai mari muzicieni de blues din toate timpurile” .

                                                                 

    Sursa; Alamy.com; pocketmags.com;udiscovermusic.com;soundelod.com;guitar.com;

youtube.com; koaha .org

  Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV                                    

Gica Petrescu- n. 2 Aprilie 1915- d.18 Iunie 2006- 108 ani de la naștere.

 

                                                                         Gica Petrescu

                                                    n. 2 Aprilie 1915- d.18 Iunie 2006 

                                                                               

            

          Gică Petrescu s-a născut la data de 2 Aprilie 1915 la București. Tatăl său era contabil la Poștă, cu studii superioare la Geneva, iar mama sa era casnică, crescută la Paris. În anul 1915 avea să li se nască unicul lor fiu, Gheorghe, cel care avea să devină cel mai iubit și cel mai popular cântăreț al românilor, supranumit de generații la rând “nemuritorul Gică”.

                                                                                      

 Crescut într-un mediu intelectual, Gică studiază muzica, de mic, sub îndrumarea mamei și apoi cu profesori specializați.   

   Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii. 

    În 1933, la vârsta de 18 ani, este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok.  

      La 18 ani și cu mult curaj atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.În 1936 tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică Petrescu rămâne unica sursă financiară. Are 21 ani. Apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar decazarmat .                 În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele elegantului Cazinou de Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în orchestra de jazz a lui Dinu Șerbănescu. 

                                                                                 

 

       În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. Începe războiul. Este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniților, concertele cu Dinu Șerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă și spectacolele cu răniți. Este anunțat uneori cu grad militar “fruntașul Gică Petrescu” alături de Trestian Antonescu, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez, și Constantin Tănase. Își afirmă calitățile de actor pe scena Teatrului Comic alături de H. Nicolaide și o pleiadă întreagă de compozitori, textieri și cântăreți adulați de public și presă.      

                                                                               

                     

   În 1953 cu ocazia “Festivalului Internațional al Tineretului” de la București, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din repertoriul Yves Montand. În 1956-1959 “Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc.

  În 1960 apare în emisiunile Televiziunii Române. Cu timpul popularitatea sa creşte exponenţial, până la statutul de legendă vie. În 1965-1967 are cel mai important turneu – două luni în Franţa la Paris (1965), pe scena music-hall-ului “Olympia”, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan. 

  În 1989, în noaptea dintre 30 august spre 1 septembrie, în urma unui stop cardiac, moare soția, Cezarina. O parte din el moare odată cu ea. O perioadă nu mai urcă pe scenă și pe micul ecran, făcând efortul de a-și păstra cota de strălucire, dar cochetăria cultivată de Cezarina va păli din an în an. În 1993-1995 Apare cartea biografică “Viața și cântecele lui Gică Petrescu”, scrisă de compozitorul și muzicologul George Sbârcea.

                                                                                

   În 2003, pe 5 mai primește la Palatul Cotroceni “Steaua României în grad de cavaler”. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiați. Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile. Corpula fost depus, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române

                                                                                

Sursa: wikipedia; istorie-pe scurt.ro;dilemaveche.ro;cinemagia.ro;impact.ro; youtube.com 

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Grigoraș Dinicu- n. 3 Aprilie 1889- d. 28 Martie 1949- 74 ani de la trecerea la cele veșnice.

                                                          GRIGORAȘ DINICU

                                                          n. 3 Aprilie 1889- d. 28 Martie 1949

                                                                                

     Grigoraș Dinicu s-a născut pe 3 aprilie 1889, la București, într-o casă modestă aflată pe strada Sfinților nr. 41, în cartierul de lăutari Scaune. Părinții săi au fost Ionică Dinicu, un cunoscut lăutar aplaudat pe scenele din București, Paris sau Moscova, iar mama sa, Elena Dinicu, a fost fiica fostului celebru naist Angheluș Dinicu și soră a violoncelistului Dimitrie Dinicu, absolvent al Academiei de Muzică din Viena și dirijor – până în 1920 – al Orchestrei Simfonice a Ministerului Instrucțiunii Publice. 

                                                                              

   Excepțional violonist, care s-a remarcat în perioada interbelică prin originalitatea interpretării vechilor partituri ale muzicii lăutărești, dar și prin tehnica instrumentală strălucitoare, calități care i-au adus faima pe plan mondial.

                                                                                 

 

  Grigoraș Dinicu are meritul de a fi desființat orice hotar între muzica clasică și cea populară și de a fi făcut legătura între mahala și burghezie, aducând sonoritățile horelor, doinelor și cântecelor muzicii lăutărești de la periferia orașului, unde erau în parte uitate, adaptându-le și prezentându-le pe cele mai prestigioase scene ale lumii, începând cu cea a Ateneului Român.

    În 1947, artistul simte o durere din ce în ce mai intensa la gat. Se pune diagnosticul unui cancer al laringelui urmat de o inevitabila intervenție chirurgicala. După o a doua operație, Grigoraș Dinicu moare la 28 martie 1949 în București. A fost înhumat la Cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”), foarte aproape de lăutari ca Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Costică Pompieru. La înmormântare, Orchestra „Barbu Lăutaru” condusa de Ionel Budișteanu a cantat „Hora staccato”.

                                                                     

           

     Sursa; wikipedia.org; catchy.ro;sunphoto.ro; youtube.com

 Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Johann Strauss[tatăl] 14 Martie 1804- d. 25 Sptembrie 1849- 219 ani de la naștere.

                                                                 JOHANN STRAUSS

                                                       n. 14 Martie 1804- d. 25 Septembrie 1849

                                                                                     

      Johann Baptist Strauß, Johann Strauss (Vater); cunoscut și ca Johann Baptist Strauss, Johann Strauss Sr., Johann Strauss I) a fost un compozitor romantic austriac, faimos pentru valsurile sale și popularizarea acestora alături de Joseph Lanner , așezând astfel fundațiile pentru ca fiii lui să continue dinastia sa muzicală. 

                                                                                  

   Cea mai cunoscută piesă a sa este probabil Marșul lui Radetzky (numit astfel după Josef Radetzky), în timp ce valsul cel mai renumit este probabil Lorelei Rheinklänge, op. 154.

           Perioada de glorie a familiei Strauss a fost caracterizată de episoade de roman de scandal, care au ținut prima pagină a ziarelor și au făcut și mai picantă istoria genului. Foarte puțin poetică și predispusă spre un destin artistic a fost copilăria lui Johann Strauss (1804-1849). Tatăl său, care avea un han la periferia Vienei, s-a sinucis aruncându-se în Dunăre. Johann a făcut cunoștință cu muzica în primul rând prin muzicanții itineranți ce poposeau la hanul tatălui său. Talent precoce, a cântat din copilărie la vioară și, la 15 ani, făcea deja parte, ca profesionist, din mai multe orchestre.  

                                                                               

         În 1826 a creat un cvartet – devenit rapid un mic ansamblu – cu prietenul său, Joseph Lanner. La început, Lanner compunea și Strauss dirija. Orchestra s-a mărit, a devenit tot mai solicitată și mai apreciată, iar valsurile lui Lanner se bucurau de un mare succes.  

             Strauss și-a dorit să își încerce și el talentul de creator, ceea ce a stârnit un mare conflict între cei doi prieteni. Lanner era acuzat, de pildă, că ar fi preluat niște teme muzicale care-i aparțineau, de fapt, lui Strauss. Cei doi s-au confruntat și public, chiar în timpul unui concert, și fiecare a luat-o pe drumul său, formându-și propria orchestră, ambele ansambluri devenind extrem de apreciate.  Rivalitatea pare că i-a stimulat artistic pe Strauss și Lanner, care se întreceau în a compune mai mult și mai frumos, în stiluri diferite: Lanner era mai sentimental, muzica lui Strauss era mai puternică, mai intensă. 

                                                                             

     Iar Strauss a făcut din universul valsului o imensă afacere! Orchestra sa a ajuns la 200 de membri și putea asigura fondul sonor pentru până la șase baluri pe noapte! Și nivelul artistic și tehnic al ansamblului era ceva rar pentru vremea respectivă. Strauss cerea muzicienilor săi repetiții numeroase și o precizie mare în interpretare.  Compunea încontinuu, și nu doar valsuri, ci tot ceea ce era la modă în capitala habsburgică: polci, marșuri, cadriluri etc. Marșul lui Radetzky este una dintre capodoperele sale.  

                                                                               

  După ce a cucerit complet și fără drept de apel publicul vienez, Strauss-tatăl a plecat mai departe, să ia „sub stăpânire” întregul public vest-european. Turnee mărețe au fost organizate în Ungaria și în Germania, Parisul și Londra au căzut și ele în fața invaziei valsului lui Strauss, care a prezentat, cu orchestra sa, 86 de concerte... în 91 de zile! 

                                                                  

    Sursa: Historia.ro;paydemic.com;alamy.com;cinemagia.ro;istock.com;youtube .comMaterial cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Carlos Ray "Chuck" Norris - n. 10 martie 1940- 83 ani de la naștere.

                                            Carlos Ray "Chuck"Norris                                      

                           n. 10 martie 1940                                          

                                                                                   

                  Actor, expert în arte marțiale și scriitor, Carlos Ray "Chuck" Norris s-a născut la 10 martie 1940, în Ryan, Oklahoma, SUA.

               Între 1955 și 1958, a învățat la Liceul North Torrance, în California, apoi s-a înrolat în Forțele Aeriene ale SUA și a fost trimis la baza americană Osan Air din Coreea de Sud.

                                                                             

   

                      În 1962, a renunțat la cariera militară, preferând-o pe cea de instructor de autoapărare. În anii '60, a deschis peste 30 de săli și locuri de antrenament dedicate practicării artelor marțiale, printre clienții săi aflându-se nume celebre precum Steve McQueen și Priscilla Presley. 

                                                                            

         În paralel, Norris a participat la numeroase concursuri de arte marțiale. În 1968, a devenit Campionul Mondial de Karate la categoria mijlocie, titlu pe care l-a apărat, cu succes, de cinci ori. În 1972, faimosul Bruce Lee l-a invitat pe Chuck să filmeze împreună o scenă a filmului "Revenirea Dragonului", conform chucknorris.com. Confruntarea dintre cei doi experți ai artelor marțiale, desfășurată pe fundalul Colosseumului din Roma, a fost punctul forte al peliculei și rampa de lansare pe marile ecrane pentru Chuck.

                                                                             

 

      A jucat ca și actor în peste 30 de filme.

Starul american a fost căsătorit de două ori: cu Dianne Holechek, cu care are trei copii dar de care a divorțat în 1988, precum și cu Gena Okelley, cu care are doi gemeni.

                                                                          

  În 1997, a devenit primul occidental ce a dobândit centura neagră cu opt dani. Lui i se datorează și stilul Chun Kuk Do, o îmbunătățire a artei Tang Soo Do.

                                                                              

   A fost inclus în World Karate Union Hall of Fame, în iulie 2000.

                                                                                

   În 2017, a fost declarat Texan de Onoare, atât datorită numeroșilor ani în care a locuit la ferma sa de lângă Navasota, cât și pentru rolul din "Walker, Texas Ranger".

                               

   

             Sursa:wikipedia; digi24.com;youtube.com;funcky.stuff.com;toronto.citynews.ca;abcnews.com;bussinesinside.com

 Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Marin Gheorghe Teodorescu-[ ZAVAIDOC]- n.8 Martie 1836- d. 13 Ianuarie 1945- 187 ani de la naștere.

                                                Marin Gheorghe Teodorescu           

                                                                       ZAVAIDOC

                                                      n.8 Martie 1836- d. 13 Ianuarie 1945

                                                                                    

Pe numele adevărat Marin Teodorescu, Zavaidoc este fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu și al Constandinei.

Numele de Zavaidoc vine de la regionalismul `zavaidoaca`.

După Constantin Cârstoiu, în limbajul vest-muntenesc arhaic `zavaidoacă` însemnă `năbădaiosul`, `neastâmpăratul`, `zurbagiul`, fire iute, om pus pe veselie și nebunii. De altfel, in Teleorman, si astazi se mai folosește termenul de `zavaidoc”` cu sensul de `năbădaios`.

Zavaidoc  a fost cel mai mare cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică.

                                                                          

  Primește primele îndrumări muzicale de la tatăl său, lăutar, viorist și țambalagiu, Tănase Teodorescu, care-i cumpără prima chitară. La vârsta de 13 ani tatăl său moare, astfel că începe să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu.

 În data de 3 octombrie 1916 este luat în armată și participă la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale. 

                                                                       

În perioada 1918-1920 Zavaidoc se stabilește în București unde primește lecții de canto de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, bucurându-se chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă.

Zavaidoc semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records în 1926, înregistrând o serie de șase melodii imprimate pe trei discuri. Rămâne fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri.

                                                                        

Zavaidoc a murit la 13 ianuarie 1945 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Începând cu 2006, timp de trei zile, în fiecare lună noiembrie, Primăria Municipiului Pitești, prin Centrul Cultural, organizează Festivalul Național de Muzică Lăutărească – Zavaidoc.

                                                                           

Sursa:folclor romanesc.ro , wikipedia.org; Rador.ro; Historia.org; Ziarul de Arges

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

David Jon Gilmour- n. 6 Martie 1946- 77 ani de la naștere.

                                                                David Jon Gilmour         

                                             n. 6 Martie 1946        

                                                                                      

  David Gilmour este un celebru chitarist britanic, vocalist și lider al legendarei Pink Floyd. În 2011, revista Rolling Stone l-a numit pe David unul dintre cei mai buni 100 de chitariști din toate timpurile

 S-a născut la Cambridge, Marea Britanie, în 1946, pe 6 martie. Băiatul s-a născut într-o familie de profesori. De la o vârstă fragedă, au fost exemple exemplare de comportament social pentru fiul lor. În context politic, ei au aderat la punctele de vedere socialiste și au sprijinit Partidul Laburist. Acest lucru l-a afectat în mod semnificativ pe David, el a adoptat complet punctele de vedere și preferințele politice ale părinților săi. Gilmore a primit educația școlară la școala Pers din Cambridge. La această școală, David s-a întâlnit cu viitorii asemănători, Sid Barrett și Roger Waters. În 1966, băieții au făcut un turneu improvizat, nu erau încă un grup muzical, ci pur și simplu au ieșit în imensitatea Franței și a Spaniei.

                                                                                 

 

 În 1965, Syd Barrett și Roger Waters au format grupul Pink Floyd, dar după 3 ani echipa se confrunta cu mari probleme din cauza dependenței lui Syd de droguri. În 1968, Waters l-a invitat pe David Gilmour să se alăture trupei.

P ână la sfârșitul anilor 70, grupul trecea prin momente grele din cauza disputelor constante despre viitorul grupului, tastaturistul permanent Richard Wright a părăsit trupa. Până în 1985, conflictul în creștere dintre liderii Roger Water și David Gilmour a atins apogeul, iar Waters a anunțat destrămarea grupului, dar Gilmore a repede să respingă acest lucru. Întrucât restul muzicienilor erau de partea vocalistului trupei, Roger a trebuit să părăsească echipa.

 Din acel moment, David Gilmour a devenit singurul lider al grupului. După toată această hype, Richard Wright s-a întors în 87 și, cu această linie, Pink Floyd a înregistrat încă două albume. De la înregistrarea acestuia și până în 2014, colectivul nu a lansat noi discuri, iar muzicienii înșiși erau angajați în principal în munca independentă.

                                                                              

În timpul pauzei Pink Floyd, David Gilmour a înregistrat două albume de lung metraj și, pe parcurs, s-a încercat ca producător la propriul studio de înregistrări din Astoria, o casă pe apă, pe care David a achiziționat-o în 1986.

 În viitor, s-au încercat reînvierea grupului, dar totuși concertul Live 8 a fost cel mai luminos și memorabil moment din istorie, iar în 2015, după declarațiile liderilor grupului, acesta a încetat în cele din urmă să existe. În același an, David a lansat al patrulea album solo, Rattle That Lock, cu care a plecat într-un turneu prin Europa și la începutul anului 2016 în America. La sfârșitul turneului, muzicianul a început să lucreze la un nou disc și acum înregistrează single-uri pentru el. Pentru perioada de lucru, a refuzat să facă turnee și s-a așezat în studioul său.

                                                                             

 

David Gilmour a fost căsătorit de două ori. Prima alegere a fost un fan devotat al Pink Floyd Virginia. Fata a ajuns în culise și l-a cunoscut personal pe David, iar în 1971 s-au căsătorit oficial. Această uniune a durat 18 ani lungi, dar în 1989 cuplul a divorțat, timp în care au avut patru copii: Alice, Clara, Sarah și băiatul Matthew.

În calitate de burlac, Gilmore nu a durat mult și, după 5 ani, și-a cunoscut noua iubire - Polly Samson, cu care este fericit până în prezent. În noua uniune, David a avut trei copii: Joe, Gabriela și Romani. Cuplul a adoptat și un băiat, Charlie, cu care familia are probleme periodic, de exemplu, în 2010, tipul a participat activ la o revoltă a studenților. Poliția a reușit să demonstreze că a încercat să dea foc clădirii Curții Supreme, aruncând gunoi asupra mașinii prințului Charles. Pentru capriciile sale, Charlie a primit 16 luni de închisoare.

Sursa ; wikipedia.org; life.ro;irishmirror.org;cultureoeuvre.com

 Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Daniel Wroughton Craig-2 martie 1968- 55 ani de la naștere- La mulți ani!

                                                                Daniel Craig         

                                                2 martie 1968        

                                                               

  

Actorul Daniel Wroughton Craig, noul Bond, s-a născut pe 2 Martie 1968 în Chester, Cheshire, Anglia. Mama Carol Olivia Craig a fost profesoara de arta, iar tatăl Tim Craig om de afaceri.

Tânărul Daniel vădește înclinații deosebite pentru teatru de la varsta de sase ani debutând cu rolul Oliver la Frodsham Primary School. La 14 ani primește roluri în piesele Romeo and Juliet și Cinderella la Hilbre High School din West Kirby, Wirral. Este acceptat peste doi ani la The National Youth Theatre's unde interpretează rolul Agamemnon din piesa lui Shakespeare Troilus and Cressida. Iși desăvârșeste studiile de actorie la Guildhall School of Music and Drama unde ii are drept colegi pe Ewan McGregor, Alistair McGowan, Damian Lewis și Joseph Fiennes. Absolvă în 1991, anul următor făcându-și debutul în filmul The Power of One.

                                                                           

              

Apare și la televiziune în serialul BBC Our Friends în the North. Notorietatea va veni odată cu doua blockbustere: Lara Croft: Tomb Raider (2001) și Road to Perdition (2002). Alte doua mari succese după îndelung mediatizatul Casino Royale le-a avut în 2007 The Invasion și The Golden Compass amândouă alături de buna colega și prietena Nicole Kidman.

                                                                              

In 2011 s-a căsătorit cu frumoasa actrița Rachel Weisz (Mummy, The Constant Gardener).

Actorul Daniel Craig a fost recompensat cu o stea situată la poziția 7007 (lângă cea a actorului fost James Bond, Roger Moore) pe Walk of Fame, Bulevardul Hollywood, de la Hollywood.      

Sursa- wikipedia, CNBC,  MARCA, CINEMAGIA:RO

 Material cules si prezentat de Valentin mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

John Francis Bongiovi, Jr.[Jon Bon Jovi]- 2 Martie 1962- 61 ani de la naștere.

                                          John Francis Bongiovi, Jr.[Jon Bon Jovi]                          

                                                              2 Martie 1962                       

                                                                                                

Bon Jovi este o formație hard rock originară din New Jersey, fondata de Jon Bon Jovi, vocea principală a formației.

Bon Jovi a avut numeroase hituri în toată lumea, precum "You Give Love a Bad Name", "Livin' on a Prayer", "Wanted Dead or Alive", "Bad Medicine', "I'll Be There for You", "Keep the Faith", "Bed of Roses", "Always", "It's My Life", "Have a Nice Day", "Everyday" si "Who Says You Can't Go Home".

Ai crede că un bărbat a cărui trupă a vândut mai bine de peste 120 de milioane de albume și a cântat în fața a 10 milioane de fani în cursul a 26 de ani de carieră se va retrage pentru a se odihni, cel puțin pentru o vreme.

                                                                          

 

Ai putea crede asta însă te-ai înșela. Noul album Bon Jovi, lansat în toamna lui 2009, "The Circle", vine ca dovadă de necontestat. Așa cum sugerează și titlul, "The Circle", marchează reafirmarea angajamentului lui Bon Jovi pentru rock & roll, semnătura trupei încă de la început. Trupa împărtășește o legătură neîntreruptă care definește muzica sa. Este un cerc ce nu poate fi rupt.
                                                                           

      
"Titlul albumului, ne explică Bon Jovi, are înțelesuri multiple. Unii pot spune că, odată cu acest album, am întregit cercul. Alții pot vedea "The Circle" ca pe ceva ce nu se termină niciodată. Eu îl văd că pe ceva greu de realizat și din care se iese și mai greu. Cu 5 albume înregistrate în studio în ultimii 10 ani, există cântece pe fiecare album care reprezintă lumea din jurul nostru. Și cum oamenilor nu le place întodeauna ce văd, încearca să nu vadă jumătatea goală a paharului. De la noul single "We Weren't Born To Follow" și până la "When We Were Beautiful", piesele sunt la fel de înălțătoare ca tot ce au scris vreodată Bon Jovi și Sambora".

Un alt motiv pentru succesul de care se bucură albumul este întoarcerea lui Sambora. "Nu vă pot spune cât de mult înseamnă. La noi unu și cu unu fac 3".

                                                                    

A fost ales de revista People (SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.

A fost audiat pentru rolul lui Ashe din The Crow: City of Angels (1996), dar a pierdut în favoarea actorului francez Vincent Perez.

Are patru copii cu Dorothea Hurley: Rose (b. 1993), Jesse James Louis (b. 1995), Jacob Hurley (b. 2002) și Romeo Jon (b. 2004).

Cântecul `August 7` de pe albumul său solo `Destination Anywhere` a fost dedicat fiicei prietenului și managerului său Paul Korzilius, care a murit la vârsta de 6 ani pe data de 7 august 1996, în circumstanțe misterioase.

Îi place să se uite la filme, să conducă, să doarmă, să mănânce de la fast-food, să meargă la sală, să joace fotbal și, de asemenea, să petreacă timp cu familia și să se joace cu câinele său Copper.

Îi place să poarte blugi și cămăși.

                                                                    

Are ochii sensibili la lumina soarelui și la fumul de țigară, din acest motiv purtând mereu ochelari de soare. Primăvara are mereu alergii și febră ridicată.

A început să fumeze în 1994 în timpul filmărilor pentru `Moonlight and Valentino`. S-a lăsat o vreme, pentru a fuma din nou după turneul din 1996 din simplul motiv că îi place să fumeze. Mama sa este Carol Sharkey, unul dintre primii iepurași Playboy.

Acționar majoritar al Philadelphia Soul (echipa care joacă în Arena Football League). Trupa sa `Bon Jovi` a devenit cunoscută după ce a câștigat un concurs organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor `80. Cântecul câștigător a fost `Runaway`. Albumul `Have a Nice Day` a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania și Canada după doar o săptămână de la lansare.

Sursa- cinemagia.roș stereogum.orgșRolling Stone .org, internet

Material cules si ptrezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV