Născută în 1939, în Tennessee, SUA, Tina Turner și-a făcut apariția pe
scenă alături de muzicianul Ike Turner. Curând au devenit cunoscuți în
formula Ike și Tina Turner Revue.
Viața artistică a lui Tina Turner a început să prindă rădăcini în anii
1960 când a început să cânte alături de soțul ei, Ike Turner.
Tina Turner, pe numele ei original Anna Mae Bullock, s-a născut pe 26
noiembrie 1939 în Tennessee. Părinții ei, Floyd și Zelma Bullock, erau
oameni săraci, de condiție nu foarte bună. În prima parte a copilăriei
s-au despărțit și și-a văzut fiecare de viața lui, lăsându-le pe Tina și
pe sora ei să fie crescute de către bunica lor.
Mai
târziu, Tina Turner a debutat într-o carieră solo și a adus pe scenă
hituri precum „What’s Love Got To Do with It”, „Better Be Good To Me”,
„Private Dancer” sau „Typical Me”.
După ani de abuz și dominație din partea soțului ei, Tina a decis să se
desprindă de el și de această formulă artistică, în anii 1970.
În 1983, cariera solo a lui tina Turner începe să prindă coajă după
lansarea unui remake al piesei lui Al Green, „Let’s Stay Together”.
La
scurt timp după debutul ei ca artistă solo, Tina Turner a avut un
succes exploziv cu albumul „Private Dancer” lansat în 1984.
În anul următor, Tina Turner explodează în industria muzicală cu mult
prea anticipatul album solo „Private Dancer” cu care câștigă patru
premii Grammy și pe care îl vinde în peste 20 de milioane de copii în
lumea întreagă.
Venerata cântăreață s-a implicat în proiectul
spiritual Beyond și s-a căsătorit cu iubitul ei din tinerețe, Erwin Bach.
Nicolae Grigorescu, al șaselea copil al lui Ion și Maria Grigorescu, se
naște la 15 mai 1838 în satul Pitaru din județul Dâmbovița. După ce
tatăl său moare, Nicolae Grigorescu se mută împreună cu familia sa la
București în casa mătușei sale. Pentru un timp a fost ucenic în
atelierul pictorului ceh Anton Chladek, unde pictează icoane pentru
biserici.
Nicolae Grigorescu se numără printre primii fondatori ai picturii
moderne romane. El devine un simbol al tinerelor generații de artiști de
la începutul secolului XX, fiind urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian.
În anul 1861 realizează compoziția istorica "Mihai scăpând stindardul",
pe care o prezintă domnitorului Barbu Știrbei. Nu după mult timp, la intervenția lui Mihail
Kogălniceanu, Nicolae Grigorescu primește o bursa de studii la Paris.
Aici pictorul intra la Școala De Belle-Arte.
Odată
cu trecerea timpului Nicolae Grigorescu își dezvolta cunoștințele în
pictura și participa cu șapte lucrări în cadrul Expoziției Universale
de la Paris. Printre aceste tablouri se numără "Tânăra țigancă".
Pictorul se întoarce în România în 1870.
În anul 1877 este invitata sa însoțească armata română pe front în
calitate de "pictor de front",
schițând la fata locului luptele de la
Grivița și Rahova.Lucrează o perioada în Franța în propriul atelier
pentru ca mai apoi sa revină în tara și sa deschidă mai multe expoziții
personale la Ateneul Roman. Începând cu anul 1890 se stabilește în
România și se axează pe subiectele rustice, pictând portrete de țărănci,
care cu boi etc.
. A fost răpus de boala
de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
braţele femeii pe care a iubit-o şi care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, şi el un artist, dar mult mai puţin cunoscut în comparaţie cu
tatăl său.
. A fost răpus de boala
de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
braţele femeii pe care a iubit-o şi care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, şi el un artist, dar mult mai puţin cunoscut în comparaţie cu
tatăl său.
Nicolae Grigorescu avea să moară în vara anului 1907, fiind răpus de boala de
plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
brațele femeii pe care a iubit-o și care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, și el un artist, dar mult mai puțin cunoscut în comparație cu
tatăl său.
Opera acestui mare pictor a avut o
influenta covârșitoare atât asupra contemporanilor sai cat și asupra
generațiilor viitoare de pictori.
Fred
Astaire a fost actor, dansator. coregraf și cântăreț. S-a născut la 10
Mai 1899 în Omaha, Nebraska, SUA. În 1905 familia s-a mutat la New York
iar Fred și sora lui Adele au
început să studieze la Alviene Master School of the Theatre and Academy
of Cultural Arts.
Cei doi frați au debutat în New Jersey cu un spectacol care s-a bucurat
de aprecieri în presa locală. Au devenit cunoscuți după câteva apariții
într-un turneu prin SUA.
Au avut împreună o carieră de 27 de ani. În 1917, au optat pentru
muzicaluri. Din acel moment până în 1932 au apărut în zece producții
muzicale de pe Broadway. Cele mai multe au fost de mare succes.
După căsătoria surorii lui, în 1932, Fred a început să-și caute de lucru
la studiourile de film. Debutul său la Hollywood a fost în producția
MGM ”Dancing Lady” (1933) unde a jucat cu Joan Crawford. Apoi a jucat la
studiourile Radio-Keith-Orpheum (RKO) în filmul ”Flying Down to Rio”
(1933), când a făcut duet pentru prima dată cu Ginger Rogers. Curând cei
doi au devenit un cuplu artistic foarte cunoscut.
De-a lungul carierei, care a durat în total 76 ani, timp în care a
făcut 31 de filme muzicale și numeroase înregistrări, talentul i-a fost
răsplătit cu multe premii. În 1958, musicalul ”An Evening with Fred
Astaire” a câștigat nouă premii Emmy Awards, la mai multe categorii. În
1950 a primit Academy Award pentru unicitatea actului său artistic și
contribuția la filmul musical. A primit Globul de aur de mai multe ori,
între care pentru filmele ”Three Little Words” în 1950 și ”The Towering
Inferno” în 1975.
A fost introdus în Hall of Fame of the International Best Dressed
List, American Theatre Hall of Fame și National Museum of Dance’s Mr
& Mrs Cornelius Vanderbilt Whitney Hall of Fame.
A primit un premiu Grammy pentru întreaga carieră și, postum, Grammy
Hall of Fame Award. De asemenea, a intrat în Television Hall of Fame și
Ballroom Dancer’s Hall of Fame.
În 1981 a primit un premiu pentru întreaga carieră din partea Institutului American de Film.
Născută pe 5 mai 1988, în Tottenham,Londra și cunoscută sub numele de scenă Adele,
este o cântăreață, compozitoare și textieră britanică. Ea a fost primul
beneficiar al premiului „Critics' Choice” din cadrul BRIT Award și a
fost numită „Talentul anului 2008” în urma sondajului efectuat de BBC,
Sound of 2008. La Premiile Grammy din 2009, Adele a câștigat premiile
pentru „Cel mai bun artist debutant” și „Cea mai bună voce pop”.
Adele a semnat cu XL Recordings, după ce a atras atenția casei de
discuri cu trei cântece demo postate de către ea pe site-ul MySpace. De
când și-a lansat albumul de debut, „19”, Adele a reușit să primească
recunoaștere, atât din punct de vedere comercial, cât și critic. Primul
album a fost un real succes, debutând pe primul loc și fiind răsplătit
cu patru discuri de platină în Marea Britanie. Cariera ei în Statele Unite ale Americii
a fost stimulată de o audiență record la episodul emisiunii Saturday
Night Live, în cadrul căreia a apărut, la sfârșitul anului 2008.
Adele a lansat cel de-al doilea album, numit „21”, pe 24 ianuarie 2011
în Marea Britanie și pe 22 februarie în Statele Unite ale Americii.
Albumul a fost un succes din toate punctele de vedere, vânzându-se în
208.000 de copii în prima săptămână în Marea Britanie și debutând pe
primul loc în topurile britanice, poziție în care s-a menținut pentru 16
săptămâni. În Marea Britanie, albumul „21”, a primit opt discuri de
platină, după ce s-a vândut în peste 2.4 milioane de copii. De asemenea,
acest album a debutat pe primul loc și în Bilboard 2000
în Statele Unite, având vânzări de aproximativ 352.000 de copii în
prima săptămână. „21” a fost lider în topurile din 17 țări europene și
Statele Unite.
Official Charts Company, a declarat că Adele este prima artistă în viață
care reușește să fie pe primul loc atât în Official Singles Chart cât
și în Official Album Chart simultan, de la The Beatles în 1964.
Sursa- wikipedia.org, youtube.com
Material
cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Secția Multimedia BJV
James Joseph Brown, Jr.
, născut pe 3 mai 1933 în Barnwell , Carolina de Sud , și a murit 25
Decembrie în Atlanta , este muzician ,cântăreț , dansator , compozitor
și producător american. El este una dintre figurile majore ale ritmului
și bluesului , funkului , muzicii soulși ale Black Arts Movement.
Unul dintre inițiatorii funkului, este poreclit frecvent „ Nașul sufletului
”. De-a lungul unei cariere care a acoperit timp de șase decenii,
Brown este una dintre cele mai influente figuri ale muzicii populare al secolului al XX - lea și este renumit pentru performanțele sale în direct. În 2004, revista Rolling Stone îl clasa pe locul 7 în lista celor mai mari 100 de artiști din toate timpurile.
După o perioadă de închisoare pentru efracție, James Brown și-a început cariera ca cântăreț de gospel în Georgia
, înainte de a se alătura unui grup vocal de R&B numit The Famous
Flames și de a deveni personajul său principal. Brown a ajuns la
notorietate națională la sfârșitul anilor 1950 cu plimbări precum Please, Please, Please or Try Me
, și și-a construit o reputație de neobosit interpret de scenă. Brown a
atins apogeul în anii 1960, cu succese colosale: Papa s Got A Brand New
bag ,I Got You și It s a man's , man's, man' s , word.
La sfârșitul anilor 1960, și-a schimbat abordarea muzicală, trecând de
la un mix muzical bazat pe blues și gospel
către o abordare mai ritmică care a pus bazele și a deschis calea
dezvoltării întregii mișcări funk. La începutul anilor 1970, Brown a
stabilit sunetul funk cu The JB's. James Brown a cântat, de asemenea,
melodii dedicate, inclusiv Say it Loud ; I'm black and i'm pround (1968)
pentru a sprijini comunitatea afro-americană . Brown a continuat să cânte și să înregistreze până la moartea sa în 2006.
Amza Pellea, a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune
și voce. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea fost creatorul și
interpretul personajului Nea Mărin,
care i-a relevat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie.
Totodată, a interpretat unele figuri celebre din istoria României,
precum Decebal sau Mihai Viteazul.
S-a născut la Băilești
într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a
fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933.
A
absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un
reprezentant al Promoției de aur a teatrului
românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul
Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din
București.
Amza
Pellea a fost unul dintre cei mai importanți
actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost
interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul
personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine
disponibilitățile pentru comedie.
Cu o vocație cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret,
ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță,
individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie
compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț,
ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.
A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în
1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova.
Este tatăl actriței Oana Pellea. A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București la vârsta de doar 52
de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Gheorghe
Zamfir, este un naist virtuoz și compozitor român. Exprimându-se
artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul
lui Pan),
reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma,
construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de
interpretare.
Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale,
revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția
publicului modern.
Pe lângă prestigioasa carieră
de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al
artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și
expunând picturi proprii în țară și în străinătate.
După o carieră muzicală de succes, în
1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în
dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.
„Urlând de durere, cu inima sfâșiată în
bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și
cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul
ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci și nu te mai
întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil
pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate
pierdut fizic.”
Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește
numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu
Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir,
actualmente baterist într-o formație rock din Montreal.
În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în
2010. În anul 2015 s-a recăsătorit cu Nicoleta Beca, solistă de muzică
populară.
Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica
lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la
acordeon cu taraful de țigani.
În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din
București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie
(1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005
își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul - geneză, evoluție și semnificație, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.
În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris,
folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și
bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes
fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind
unanime,din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până
în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat să susțină
concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și
personalități, printre care împărăteasa Japoniei,
președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea.
În 1982 compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.
În decursul unei cariere muzicale care
depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în
stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic.
Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică
precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo
Corelli,Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul
McCartney, Billy Joelsau Elton John. Gheorghe Zamfir este
câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de
discuri înregistrate, și are peste 120 de milioane de albume vândute.
Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA
și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.
Artist polivalent, Gheorghe Zamfir manifestă preocupări artistice și în afara sferei muzicale, care l-a consacrat.
„Am fost atras în curse politice
de oameni care s-au folosit de mitul și de numele meu. M-au terfelit,
după care m-au părăsit și m-au uitat. Sunt foarte trist și dezamăgit de
tot ceea ce mi s-a întâmplat.”
Ulterior, retras din politică, precizează:
„Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenții. Am multe de spus în compoziție și în dirijorat.”
Agnetha
Åse Fältskog este o cântăreață suedeză. Ea a atins prima dată succesul
în Suedia după lansarea primului ei album, Agnetha Fältskog, în 1968, și
a avut recunoaștere internațională ca membru al grupului pop ABBA
care a vândut până astăzi peste 400 milioane albume în toată lumea,
ocupând astfel locul 4 în lume din punct de vedere al albumelor vândute
în toate timpurile și locul al doilea în lume în privința albumelor
vândute de grupuri muzicale.
Agnetha
Fältskog și-a scris primul cântec la vârsta de 6 ani, intitulat "Två
små troll" ("Doi troli micuți"). În 1958, ea a început să ia lecții de
pian, și de asemenea să cânte într-un cor local al bisericii. La
începutul anilor 1960, ea a format un trio numit The Cambers, cu
prietenele ei Lena Johansson și Elisabeth Strub.
Avea 16 ani când a început să cânte într-o trupă de dans condusă de
Bernt Enghardt. O piesă pe care a scris-o pentru trupă și intitulată ''I
Was So In Love'' (''Jag var sa kär'') a devenit primul ei single.
Această piesă de debut din 1967 a devenit numărul 1 în topurile suedeze.
În anii următori a scos mai multe single-uri, albume și chiar o serie
de înregistrări în limba germană lansate în Germania de Vest.
Fältskog l-a întâlnit pentru prima dată pe Bjorn Ulvaeus, membru al grupului Hootennanny Singers, în anul 1968.
Relația ei cu Ulvaeus, și prietenia cu Anni-Frid Lvngstad și Benny
Andersson, alături de care Ulvaeus compusese deja melodii, au dus în
cele din urmă la formarea grupului ABBA. Fältskog și Ulvaeus s-au
căsătorit în data de 6 iulie 1971, în satul Verum, cu Andersson cântând
la orgă în timpul ceremoniei.
1976 este anul în care ABBA a fost
declarată una din cele mai populare formații din lume. Cel de-al 4-lea
album al formației, Arrival, este finalizat la sfârșitul anului 1976, și
cuprinde hiturile Fernando, Dancing Queen, Money, money, money, Knowing
me, knowing you. În 1977, ABBA efectuează un mare turneu mondial și doi
ani mai târziu cântă în Statele Unite. Discurile single și albumele se
succed într-o cursă amețitoare, în aprilie 1977, Dancing Queen devine
numărul 1 în Marea Britanie.
Succesul financiar al grupului aduce economiei suedeze venituri mai mari decât cele ale concernului Volvo.
Succesele enorme au fostși cauza destrămării grupului. După mulți ani de
conviețuire, Benny și Frida se căsătoresc în 1978, pentru a divorța în
februarie 1981, trei ani mai târziu. Celălalt cuplu, Björn și Agnetha,
căsătoriți în 1972, divorțează în 1979. Unul dintre motive a fost
ambiția unei cariere solo a fetelor.
Deși
nu s-a făcut nici un anunț oficial, ABBA s-a destrămat spre sfârșitul
anului 1982. Tot atunci, Fältskog interpreta în duet cu cântărețul
suedez Tomas Ledin (fost și backing vocalist pentru ABBA), America de
sud.
Cântecul a avut și o variantă în spaniolă intitulată "Ya Nunca Más".
ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai
mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodică, perfecțiunea
orchestrațiilor și carisma celor patru au fost componentele dominante
ale rețetei uriașului succes. În 2001 albumul The Definitive Collection a
dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de
Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular
grup suedez al anilor ’70, al cărui repertoriu se reeditează continuu.
Robert
William Gary Moore s-a născut la Belfast pe 4 aprilie 1952 din
promotorul Bobby Moore și soția sa Winnie, care au avut alți patru
copii. Moore a spus că familia sa și, în special, tatăl său, care a fost
organizator de concerte în Belfast, l-au încurajat încă de la o vârstă
fragedă să-și urmărească pasiunea pentru muzică, atât de mult încât la
vârsta de 14 ani a primit prima sa chitară profesională ca un cadou.un
acustic pentru a juca cu mâna dreaptă, chiar dacă Gary a fost
întotdeauna stângaci.
Dedicarea
pentru instrument a fost imediată și Moore s-a îndrăgostit imediat de
rock and roll , ascultând muzica Beatles , Albert King și Elvis Presley.
Mai
târziu, după ce a ascultat Bluesbreackers lui Jimmy Hendrix și John
Mayal, stilul său a început acea evoluție care l-ar conduce apoi către
sunetul blues rock , atât de dominant în cariera sa. O altă influență
majoră a acelor ani a fost chitaristul lui Fleetwood Mac și Peter Green
, care a fost mentorul lui Moore când s-a mutat la Dublin în 1968 .
Gary își va dedica apoi albumul din 1995 lui Green, începând cu Blues for Greeny
, realizându-l cu compoziții de Green, jucate pe Les Paul Standard din
1959 pe care Green l-a vândut lui Moore pentru doar 100 de lire sterline
după ce a părăsit Fleetwood Mac. Moore a revândut chitara în 2006 la
prețul despre care se spune ca ar fi fost 1 300000 de dolari . (chitara este deținută în prezent de Kirk Hammertt , chitaristul Mettalica.
Moore a fost considerat un artist foarte expresiv, cu mari abilități compoziționale și tehnice.
Într-un
interviu din 1987, Moore a declarat că el credea că Jeff Beck[ Rolling
Stone] chitaristul de care fusese cel mai inspirat în carieră.
Producția
sa muzicală variază de la rockul progresiv și experimental (cu vene de
jazz ) al primului său grup,Colosseum 2 lahard/ blues rock de la Skid
Row , la heavy metal , care îi caracterizează muzica în anii optzeci ,
ajungând chiar la faze pop metal cu albumele Fugiți pentru Cover (1985)
și Wild Frontier (1987), apoi reveniți la Hard blues, la care s-a reconectat la începutul anilor nouzeci cu celebrul album Still got the Blues , care conține hitul cu același nume.
Cu toate acestea, Gary Moore a fost un artist foarte apreciat și mulți
chitariști mari pretind că au fost influențați sau inspirați de el.
Gary Moore a murit la 6 Februarie 2011 într-o cameră a hotelului Kempinski în timp ce era în vacanță în Estepona , Spania , ucis de un atac de cord după un consum excesiv de alcool.
A fost descris drept
„una dintre legendele muzicale ale Irlandei”, precum și „unul dintre
cei mai mari muzicieni de blues din toate timpurile” .
Gică Petrescu s-a născut la data de 2 Aprilie 1915 la București. Tatăl
său era contabil la Poștă, cu studii superioare la Geneva, iar mama sa
era casnică, crescută la Paris. În anul 1915 avea să li se nască unicul
lor fiu, Gheorghe, cel care avea să devină cel mai iubit și cel mai
popular cântăreț al românilor, supranumit de generații la rând
“nemuritorul Gică”.
Crescut într-un mediu intelectual, Gică studiază
muzica, de mic, sub îndrumarea mamei și apoi cu profesori specializați.
Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăsește studiile juridice în favoarea muzicii.
În 1933, la vârsta de 18 ani, este angajat oficial ca solist vocal, la
localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James
Kok.
La 18 ani și cu mult curaj
atacă eșalonul de aur al idolilor de atunci ai
scenelor din localurile de muzică, răsfățații de public și de presă:
Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.În 1936 tatăl său, Dumitru
Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică Petrescu rămâne
unica sursă financiară. Are 21 ani. Apt de serviciu militar, este
recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar decazarmat .
În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afișele
elegantului Cazinou de Sinaia îl anunță cu litere uriașe, ca solist în
orchestra de jazz a lui Dinu Șerbănescu.
În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda și Savoy. Începe
războiul. Este mutat la regimentul IV Moto din Străulești. Aleargă
zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniților, concertele cu Dinu
Șerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă și
spectacolele cu răniți. Este anunțat uneori cu grad militar “fruntașul
Gică Petrescu” alături de Trestian Antonescu, Silly Popescu, Nae Roman,
Titi Botez, și Constantin Tănase. Își afirmă calitățile de actor pe
scena Teatrului Comic alături de H. Nicolaide și o pleiadă întreagă de
compozitori, textieri și cântăreți adulați de public și presă.
În 1953 cu ocazia “Festivalului Internațional al Tineretului” de la
București, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică
Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din
repertoriul Yves Montand. În 1956-1959 “Concertul popoarelor” trece
Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio
Grigoriu, Florian Dorian etc.
În 1960 apare în emisiunile Televiziunii Române. Cu timpul
popularitatea sa creşte exponenţial, până la statutul de legendă vie. În
1965-1967 are cel mai important turneu – două luni în Franţa la Paris
(1965), pe scena music-hall-ului “Olympia”, alături de Stela Popescu și
Mircea Crișan.
În 1989, în noaptea dintre 30 august spre 1 septembrie, în urma unui
stop cardiac, moare soția, Cezarina. O parte din el moare odată cu ea. O
perioadă nu mai urcă pe scenă și pe micul ecran, făcând efortul de a-și
păstra cota de strălucire, dar cochetăria cultivată de Cezarina va păli
din an în an. În 1993-1995 Apare cartea biografică “Viața și cântecele
lui Gică Petrescu”, scrisă de compozitorul și muzicologul George Sbârcea.
În 2003, pe 5 mai primește la Palatul Cotroceni “Steaua României în grad
de cavaler”. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se
autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte
apropiați. Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile
muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu
special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a
murit chiar în dimineața aceleiași zile. Corpula fost depus, pentru
trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române
Sursa: wikipedia; istorie-pe scurt.ro;dilemaveche.ro;cinemagia.ro;impact.ro; youtube.com Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
