THE BEATLES
Muzica rock s-a
născut în anii ‘50 al secolului XX în SUA prin combinarea mai
multor genuri muzicale: blues, muzică gospel, muzică country,
muzică western. Evidențiindu-se ca gen muzical independent în anul
1945 fiind denumit până în anul 1964 ca rock`n roll. După 1964
s-a denumit pur și simplu rock. Modificarea terminologică indică
continuitatea dar și o ruptură față de perioada precedentă.
Rock-ul nu mai era doar pentru dans. Mișcarea rock după anul 1964
este influnțață de grupul britanic Beatles.
Alcătuit în jurul nucleului format de Lennon și McCartney,
care au cântat prima dată împreună la Liverpool în 1957, grupul
s-a dezvoltat dintr-o pasiune comună pentru rock-and-rollul
american. La fel ca toate personalităţile de la începutul
rock-and-rollului, Lennon, chitarist și vocalist, şi McCartney,
basist și vocalist, erau în mare măsură muzicieni autodidacți.
Compozitori precoce, au strâns în jurul lor diverşi instrumentişti
pe care îi schimbau permanent;la sfârșitul lui 1957 grupului i s-a
alăturat Harrison, chitarist, apoi, în 1960, timp de câteva luni,
Sutcliffe, un tânăr pictor promițător, care a adus în trupă un
simţ al stilului boem.
După ce au cântat o perioadă skiffle, un stil vesel de muzică
folk, agreat în Marea Britanie la sfârşitul anilor 1950, și după
ce au schimbat numele formației de mai multe ori (the Quarrymen, the
Silver Beetles și, în sfârșit, the Beatles), trupei i s-a
alăturat şi un baterist, Best, și a intrat pe scena mică, dar
explozivă a „muzicii beat”, întâi în Liverpool, apoi, în
timpul unor vizite lungi între 1960 și 1962, în Hamburg – alt
port la mare plin de marinari însetați de rock-and-roll ca fundal
pentru paharele de whiskey şi aventurile cu femei.
În toamna lui 1961, Brian Epstein, managerul unui magazin de
discuri din Liverpool, a văzut trupa și s-a îndrăgostit
instantaneu de muzica ei. Convins de potențialul lor comercial,
Epstein a devenit impresarul lor și a început să bombardeze
companiile muzicale britanice importante cu scrisori și casete cu
înregistrări ale trupei, obținând, în final, un contract cu
Parlophone, o filială a casei de discuri gigant EMI. Cel care s-a
ocupat de cariera lor la Parlophone a fost George Martin, un muzician
cu o instruire clasică;el și-a pus amprenta încă de la început
asupra formației, întâi sugerând ca trupa să angajeze un
baterist mai cizelat (l-au ales pe Starr), apoi rearanjând a doua
piesă pe care o înregistraseră (și primul hit britanic), Please
Please Me, pe care a transformat-o dintr-o melodie lentă
într-una veselă și ritmată.
THE BEATLES-ABBEY ROAD
Pe parcursul iernii și în primăvara lui 1963, The Beatles și-au
continuat ascensiunea către faimă în Anglia, producând
înregistrări energice ale unor melodii originale și cântând în
același timp rock-and-roll american clasic la diverse emisiuni de
radio ale BBC. În aceste luni, fascinația pentru formație – la
început doar din partea tinerilor fani britanici ai muzicii pop –
a depășit limitele normale de gusturi, clasă și vârstă, iar
discurile și concertele lor s-au transformat în subiecte de
comentariu public pe o scară foarte largă.
În toamna acelui an, când au avut câteva apariții mult-amânate
la televiziunea britanică, frenezia populară i-a determinat pe
ziariștii britanici să găsească un nou termen pentru a defini
fenomenul:Beatlemania. La începutul lui 1964, după apariții la fel
de tumultuoase la televiziunea americană, același fenomen a erupt
în Statele Unite, provocând așa-zisa invazie a imitatorilor
britanici ai trupei Beatles din Marea Britanie.
Beatlemania era ceva nou. Muzicienii din secolul XIX au stârnit,
cu siguranță, frenezie – un exemplu fiind Franz Liszt – însă
înainte ca mass-media moderne să creeze posibilitatea unei frenezii
colective. Mai târziu, idoli pop precum Michael Jackson la jumătatea
anilor 1980 și Garth Brooks în anii 1990 au vândut un număr
aproape egal de discuri fără să dea naștere unui fenomen care să
se apropie măcar de isteria provocată de The Beatles. În vara lui
1964, când au apărut în A Hard Day’s Night, un
film despre fenomenul Beatlemania, efectul produs de trupă a fost
evident în toată lumea, când nenumărați tineri imitau părul
lung, umorul și atitudinea zvăpăiată, caracteristice membrilor
trupei.
THE BEATLES- Paperback Writer
Zarva generală a avut rolul unui impuls, convingându-i pe Lennon și McCartney de talentul lor de compozitori și dând naștere unei
efuziuni a experimentului creativ, fără precedent în istoria
muzicii rock, care până atunci fusese privită în general (și cu
o oarecare justificare) ca un gen dedicat prin excelență
adolescenților. Între 1965 și 1967 muzica trupei s-a schimbat
rapid și a evoluat, devenind mai subtilă, mai sofisticată și mai
diversă. Repertoriul lor din acei ani varia de la balada
pop Yesterday și acordurile enigmatice de folk
ale melodiei Norwegian Wood (ambele lansate în
1965) până la melodia hard rock halucinantă Tomorrow
Never Knows (1966), cu versurile inspirate din ghidul lui
Timothy Leaty, Experiența psihedelică (The
Psychedelic Experience, 1964).
De asemenea, includea și fundalul sonor carnavalesc Being
for the Benefit of Mr. Kite! (1967), în care apăreau și
versuri care redau fluxul conştiinței, scrise de Lennon, și un
aranjament inventiv (al lui George Martin) construit în jurul unor
fragmente unite aleatoriu de sunete de orgă înregistrate – un tur
de forță al prestidigitației tehnologice, tipică pentru lucrul în
studio al unei trupe din vremurile noastre.
În 1966, The Beatles și-au anunțat intenția de a renunța la
concerte pentru a se concentra asupra exploatării resurselor oferite
de studioul de înregistrări. Un an mai târziu, în iunie 1967,
această perioadă de reînnoire creativă urmărită atent a atins
punctul culminant odată cu lansarea Sgt. Pepper’s Lonely
Hearts Club Band, un album care, după cum arată modul în care
a fost primit de tinerii din lume, reprezintă dovada indiscutabilă
a geniului trupei și, în același timp, a unei promisiuni utopice a
acelei epoci.
The Beatles
Song: Mr. Postman
Sursa: Wikipedia; Internet, Youtube
Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu