Profeta Laurențiu- (n. 12 ianuarie 1925, București – d.22 august 2006, București)- 97 ani de la naștere

                                                           LAURENȚIU PROFETA

                           (n. 12 ianuarie 1925, București – d.22 august 2006, București)

                                                                              

   Laurențiu Profeta a fost un compozitor român evreu în special de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală.

   

   Provine dintr-o familie care a iubit arta în varii înveșmântări. Tatăl său studiase vioara; fratele, Alfons Profeta, medic, s-a afirmat autoritar în domeniul editorial dar a fost și clarinetist în orchestra lui Theodor Cosma. Unchii lor materni – Eliah și Achile Șaraga (cu frumoase realizări în domeniul comercial) au fost cei care au susținut, primii, editarea operelor lui Alecsandri și Eminescu, la Iași. Au fost chiar editorii marilor poeți.

       Laurențiu s-a îndreptat de la început către muzică. A studiat cu Nicolae Lungu la o școală de specialitate pe strada bucureșteană Cometa, apoi pianul cu Florica Muzicescu. Intrase la Conservatorul bucureștean de unde a fost exmatriculat pe criterii de naționalitate. 

     Reintră la studii, îți desăvârșește pregătirea cu Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Alfred Mendelssohn; apoi la Conservatorul Ceaikovski din Moscova (1954-1956). A urmat și cursurile Facultății de filozofie din București (1945-1949). Apoi, își începe prodigioasa carieră în muzică.

                                                                      

    Laurenţiu Profeta a fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o.

     În 1946 devine membru activ al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, în al cărei comitet de conducere este ales în 1959. Director  adjunct în Societatea Română de Radiodifuziune (1948-1952), activează în Comitetul de stat pentru cultură și artă (Director al Direcției Muzicii 1952-1960), contribuie la elaborarea regulamentului de funcționare al magazinului Muzica al UCMR. În 1960 devine secretar, pentru zece ani, al Comitetului Național Român pentru Consiliul Internațional al Muzicii. A reprezentat România la Congresele internaționale ale muzicii la Paris, Roma, Viena, Berlin, Bruxelles ș.a.

 

  A scris mult: muzică de film, de scenă, pentru scenă, mai ales muzică așa numită ușoară. Am mereu în minte  exemplul lui George Enescu (scria Laurențiu Profeta): l-aș rezuma în patru cuvinte: geniu, generozitate, muncă, modestie. Așa s-a profilat prestigioasa lui personalitate. Un unicat, construit pe un criteriu far: MELODIA.

  A primit Premiile Uniunii Compozitorilor în 1968, 1969, 1977, 1984: în 2003, Marele Premiu al Uniunii.

În muzica ușoară a semnat peste 280 de melodii: multe dintre ele, șlagăre.

    Premii și distincții

• Premiul „George Enescu” (1946)
• Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953)
• Mențiune la Concursul internațional al Festivalului Internațional al Tineretului de la Viena (1959)
• Ordinul Muncii clasa III (1959)
• Premiul III, Mamaia (1969)
• Ordinul Meritul Cultural clasa a – III – a (1969)
• Premiul Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984)
• Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999)
• Premiul I la Festivalul Național de Cântece pentru Copii de la Cairo (1999)
• Diploma de excelență pentru întreaga activitate (Festivalul Mamaia, 2000)

   Sursa: wikipedia.org;radioromaniacultural.ro; 

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu- Schiopu-Sectia Multimedia BJV