Vanessa Chantal Paradis (n. 22 decembrie 1972, Saint-Maur-Des-Fosses), cunoscută ca Vanessa Paradis, este o cântăreață și actriță și fotomodel francez.
S-a lansat la 14 ani cu hitul „Joe le Taxi”, în care apărea ca o Lolită franțuzoaică.Are doi copii cu actorul Johnny Deep.
Este nepoata actorului si producatorului Didier Pain, sora actritei Alysson Paradis.
Vanessa, si-a facut prima aparitie in televiziune la 3 mai 1981 in emisiunea
"L'ecole des fans". Primul rol obtinut este in filmul "Noce blanche" de
Jean-Claude Brisseau, unde joaca rolul Mathildei, o eleva de liceu care
traieste o poveste de dragoste cu profesorul ei. In 1990 Vanessa Paradis
primeste premiul "Cesar du meilleur espoir feminin" si premiul
Romy-Schneider. In 1991 devine una dintre imaginile prestigioasei firme
Chanel, iar reclama facuta parfumului Coco face turul lumii.
In 1997 si 1998 Vanessa joaca in 2 filme: "Un amour de sorciere" si "Une
chance sur deux". De asemenea, intre 1993 si 1999 ea participa la toate
spectacolele anuale organizate de "Les Enfoires".
În anul 2012 Vanessa Paradis si Johnny Deep s-au despartit. Cei doi actori si-au spus adio dupa ce au incercat in zadar, sa reinnoade relatia pe care au avut-o timp de 14 .
La 1 Iulie 2018 , Actriţa şi cântăreaţa Vanessa Paradis şi scriitorul şi regizorul Samuel Benchetrit s-au căsătorit, la Saint-Siméon.
Ceremonia intimă a reunit câteva zeci de invitaţi, între care Matthieu
Chedid, cântăreţul Raphaël şi bineînţeles Lily-Rose, fiica de 19 ani a
cântăreţei şi a actorului american Johnny Depp.
A fost o actriță de teatru și film. A realizat cupluri celebre alături de
Ștefan Bănică și Alexandru Arșinel. Stela Popescu, doamna Teatrului de
Revistă, a reușit să se mențină în topul celor mai iubiți actori ai
scenei românești timp de mai bine de jumătate de veac. Stela Popescu s-a născut la Slobozia-Hodorogea, Orhei, Basarabia ,
într-o familie modestă de învățători. Mama ei, Valentina, era originară
din satul Chiperceni, iar tatăl – Vasile Popescu – din Chiștelnița,
județul Orhei, în prezent în Republica Moldova.
În 1953, Stela Popescu a susţinut examenul de admitere la facultate şi a
fost repartizată la Facultatea de Limba Rusă ''Maxim Gorki'', la care a
renunţat după un an şi jumătate, când a intrat în echipa Teatrului
Ministerului de Interne. În 1956 a fost admisă la Institutul de Artă
Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel a continuat să susţină
spectacole de teatru,potrivit site ului www. teatrul tanase.ro
La sfârşitul facultăţii, în 1960, a debutat la Studioul ''Casandra'', în
spectacolul de diplomă ''Nu-i întotdeauna praznic'', de A.N.
Ostrovschi, în regia lui Cornel Todea. A fost repartizată la Teatrul din
Braşov, unde a ajuns să susţină 400 de spectacole pe an.
În paralel, a susţinut şi o colaborare cu Revista Românească,
interpretând texte scrise de Mihai Maximilian, cu care s-a căsătorit în
1969.
La Teatrul de Comedie a jucat din 1969 până în 1993, unde a făcut parte
din distribuţia unor spectacole de succes, precum: ''Preşul'', ''Turnul
de fildeş'', ''Mutter Courage'', ''Trei surori'', ''Peţitoarea'',
''Plicul''.
A avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar,
Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu. În anii 1971-1979 a făcut un
cuplul memorabil, pe scenă şi la televiziune, cu actorul Ştefan Bănică.
În 1993 a revenit la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde a
lucrat până la sfârşitul vieţii. Longevivul cuplu umoristic Stela -
Arşinel, care a început colaborarea în 1979, a fost garanţia umorului de
calitate, pe textele scenetelor semnate de Mihai Maximilian.
Stela Popescu, debutat în cinematografie în pelicula "Alo?... Aţi greşit numărul". A
jucat în peste 25 de filme, precum: "Pe malul stâng al Dunării
albastre", "În fiecare zi mi-e dor de tine", ''Astă seară dansăm în
familie'', ''Elixirul tinereţii'', ''Nea Mărin miliardar'', ''Galax,
omul păpuşă'', ''Secretul lui Nemesis'', ''Figuranţii'', ''Maria şi
Mirabela în Tranzistoria'', ''A doua cădere a Constantinopolului'',
''Sexy Harem Ada-Kaleh'', ''Vara sentimentală'', ''Un petic de cer'',
''Zbor periculos'', ''Căruţa cu mere'', ''Am o idee'', ''Ana şi hoţul'',
''Grăbeşte-te încet'', ''Drumuri în cumpănă'', ''Tufă de Veneţia'',
''Ultima noapte a singurătăţii'', ''Despre o anumită fericire'',
''Dimitrie Cantemir'', ''Pantoful Cenuşăresei'', ''Vin cicliştii'',
''Faust XX'', ''Sărutul'', ''Omul de lângă tine'', precizează site-ul www.teatrultanase.ro.
Stela Popescu a fost implicată în acţiuni de binefacere, în cadrul
Fundaţiei ''StelaR'', deschisă alături de Alexandru Arşinel. Fundaţia
''StelaR'' a organizat în fiecare an Gala Premiilor "Mihai Maximilian",
dedicate memoriei şi amintirii unuia dintre cei mai prolifici autori de
texte de revistă, care a fost soţul Stelei Popescu. A scris şi o carte
de bucate - ''În bucătărie cu Steluţa''.
Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, cel mai iubit şi admirat cuplu de
actori a fost premiat la Gala 2008 ''Zece pentru România'' (Locul II -
Alexandru Arşinel şi Locul III - Stela Popescu), sărbătorind în 2008, 30
de ani de carieră. Celor doi artişti atât de iubiţi de public li s-au
mai oferit Premiul Special ''Cei mai de încredere români 2008 - Stela
Popescu şi Alexandru Arşinel'' şi Premiul revistei ''Confidenţial'' 2009
(luna ianuarie) pentru Showbiz.
În luna mai 2009, actriţa Stela Popescu a primit titlul de "regina
comediei" din partea Centrului Cultural Israel-România din Tel Aviv, cu
ocazia unui spectacol de excepţie, musicalul ''O noapte furtunoasă'',
prezentat în turneu în Israel de Opera Comică pentru Copii din
Bucureşti. Actriţa a primit Premiul de excelenţă la Gala Comediei
Româneşti festCo 2011 (17 iunie), desfăşurată la Teatrul de Comedie.
La 14 decembrie 2011, Stela Popescu a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului pentru întreaga carieră.
Marea artistă a murit la 23 noiembrie 2017, la vârsta de 81 de ani.
A fost un compozitor român de muzica ușoară, autor al unor îndrăgite șlagăre precum „Strada Speranței ”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitarǎ cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”. Tătăl său: Creyi Veselovski a murit în 1933 cand el avea 8 ani atunci a fost crescut de bunica lui: Alea Bobvikidk.
Compozitor cu o originalitate deosebită a stilului, Vasile Veselovski
s-a impus prin inventivitatea melodică, datorită căreia, multe dintre
cântecele sale au devenit șlagăre. Stilul său este de asemenea
caracterizat de căutări pline de succes pentru preluarea unor elemente
de intonație si ritm din folclorul românesc, pe care le-a dezvoltat în
mod creativ, aducând prospețime și o largă accesibilitate cântecelor
sale.
Premii si distincții primite de-a lungul carierei
Marele premiu (1964) și Premii (1965, 1966, 1970. 1971, 1973, 1974, 1983, 1984, 1987, 1988, 1992, 1993) la „Festivalurile de muzicǎ ușoarǎ de la Mamaia”.
Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969, 1974, 1975, 1983, 1994).
Premii la „Melodii” (1981, 1982, 1983, 1984, 1986, 1987).
Premiu la „Crizantema de aur” (Târgoviște, 1995).
Premiul Asociației Umoriștilor Români-AUR, 1993.
Diploma de onoare la Festivalul de muzicǎ ușoarǎ de la Sopot (Polonia- 1966).
Membru în „Centrul Național Român ASSITEJ” (1970).
Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”
Doina Badea-TU- Muzica Vasile Veselovski
Sursa: wikipedia; discogs.com; youtube
Material cules si prezentat de: Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
Ludwig Van Beethoven a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii.
Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii.
Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann Van Beethoven, 1740-1792, de origine flamandă și alMagdalenei Keverich van Beethoven,1744-1787.
Opera sa include nouă simfonii, cinci concerte pentru pian, un
concert pentru vioară, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete pentru
coarde și opera „Fidelio”. Este răsunătoare povestea vieții sale: auzul a
început să i se deterioreze de când era foarte tânăr. Ultimii zece ani
și i-a petrecut într-o liniște totală, dar, uimitor, cele mai admirate
creații ale sale au fost realizate în ultimii 15 ani de viață.
Operele marelui compozitor
- Simfonia nr.1 în Do major, op.21 (1799/1800), premieră 2 aprilie 1800
- Simfonia nr.2 în Re major, op.36 (1802), premieră 5 aprilie 1803
- Simfonia nr.3 în Mi bemol major op.55 (“Eroica”), (1803/1804), premieră 7 aprilie 1805
- Simfonia nr.4 în Si bemol major, op.60 (1806), premieră 15 noiembrie 1807
- Simfonia nr.5 în Do minor (“Simfonia Destinului”), op.67 (1800-1808), premieră 22 decembrie 1808
- Simfonia nr.6 în Fa major, op.68 (“Pastorala”) (1807/1808), premieră 22 decembrie 1808
- Simfonia nr.7 în La major, op.92 (1811/1812), premieră 8 decembrie 1813
- Simfonia nr.8 în Fa major, op.93 (1811/1812), premieră 27 februarie 1814
- Simfonia nr.9 în Re minor, op.125 (1815–1824), premieră 7 mai 1824
Simfonia nr. 10, în Mi bemol major (E flat major), pe care compozitorul nu a mai apucat
să o finalizeze. Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost
scrise în acest scop de Beethoven, dar există un consens între
specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie.
5 concerte pentru pian și orchestră
Un concert pentruvioara și orchestră
Missa solemnis
32 Sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian
16 cvartete pentru coarde
Opera Fidelio
Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva
transformării rolului compozitorului în societate. De la compozitorul
medieval, artizan dependent (și de cele mai multe ori umil) aflat în
serviciul Bisericii sau al aristocrației, compozitorul devine, odată cu
prezența lui Beethoven, un artist care creează dintr-o necesitate
interioară și nu la comandă. Influența sa asupra compozitorilor care
l-au urmat a fost enormă. Admirat deschis, de la Franz Shubert,Felix Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, până laRichard Wagner și Arnold Schoemberg,
ca întemeietor al unei ere noi în muzică, marele compozitor german este
considerat până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii
tuturor timpurilor, recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii
contemporane. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi
generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile
compozitorilor.
Într-o zi de 26 martie (1827) se stingea din viaţă, la vârsta de 56 de
ani, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai influenţi compozitori din
toate timpurile. Ludwig van Beethoven a murit din cauza unei ciroze
hepatice în locuinţa sa mizeră din Viena, într-o dezordine de nedescris.
Matterial cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu- Sectia Multimedia BJV
Într-o
zi de 26 martie (1827) se stingea din viaţă, la vârsta de 56 de ani,
unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai influenţi compozitori din toate
timpurile. Ludwig van Beethoven a murit din cauza unei ciroze hepatice
în locuinţa sa mizeră din Viena, într-o dezordine de nedescris. Citiți
în Ziarul Metropolis >
https://www.ziarulmetropolis.ro/beethoven-curiozitati-esentiale/
S-a născut la Avignon , Franța. La vârsta de 11 ani a intrat la Conservatorul din Paris,având ca profesori pe Paul Dukas, Maurice Emmanuel, Charles-Marie Widor și Marcel Dupre.
În 1931 a fost numit organist la biserica La Trinité din Paris, post pe care l-a deținut până la moartea sa.
Participând ca militar la cel de-al doilea război mondial, în 1940, Messiaen a fost luat prizonier de către germani. În timpul captivității a compus Quatuor pour la fin du temps
("Cvartet pentru sfârșitul lumii") pentru cele patru instrumente
disponibile, pian, vioară, violoncel, și clarinet. Piesa a fost cântată
pentru prima oară de Messiaen și alți muzicieni prizonieri în fața unei
audiențe de deținuți și paznici. Messiaen a fost numit profesor de
armonie la Conservatorul din Paris la scurt timp după eliberarea sa, în
1941,iar din 1966 a funcționat ca profesor de compoziție, până la
pensionare, în 1978.
Muzica lui Messiaen este ritmic complexa.
Messiaen a găsit cântecul păsărilor fascinant; credea că păsările erau
cei mai mari muzicieni și a considerat ca el însuși este un ornitolog la
fel de mult ca și un compozitor. El a notat cântecul păsărilor în
muzica sa. Utilizarea lui inovatoare de culoare, concepția sa personală a
relației dintre timp și muzică, utilizarea cântecului păsărilor, iar
intenția lui de a exprima idei religioase toate se combina pentru a face
muzica lui Messiaen extrem de distinctiva.
A trecut în neființă,la 27 Aprilie 1922 la Clichy, Franța.
Vasile (Sile) Dinicu, a fost un compozitor, dirijor și pianist român.
A fost fiul nelegitim al lui Vasile Dinicu, unul dintre frații lui Grigoraș Dinicu. Acesta l-a și adoptat, pentru că tatăl său natural nu avea posibilitatea să mai crească și alți copii.
Studiile muzicale le-a urmat la Galați cu Theodor Fucs (pian) și
la Conservatorul „Lyra” din Brăila (1929-1930), iar din 1933 a început
să lucreze în București.
După debutul la Radio (1936) cu pianistul Theodor Sibiceanu, a desfășurat activitate de pianist în diverse formații de muzică ușoară din capitala.
A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară, printre care: București,
București, Întotdeauna Sus paharul, la mulți ani, Marea, Nu mă certa, Porți de aur, porți de vis,
Seri la malul mării,Cine ți-a spus, Noapte bună București etc.
A fost distins cu Ordinul Muncii, clasa III (1956), cu premii de
interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalurile
de muzică ușoară de la Mamaia , cu Ordinele „Meritul cultural” clasa V (1968) și clasa II (1974) și cu Premiul Uniunii Compozitorilor.
Leo Iorga, s-a născut pe 2 decembrie 1964 în Arad. Claudiu Leo Iorga, a fost un muzician român,vocalist al formațiilor:Pacific, Cargo, Compact; Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean și Compact B.
A început să cânte la tobe de la 14 ani, în trupa liceului "Ioan
Slavici" (1980-1982). A cântat apoi în trupa Hidro Grup 8 ca toboşar şi
vocal.
A cântat împreună cu grupul Pacific până în 1985, iar în 1988 a fost lider
vocal la grupul Cargo, lansând hiturile "Brigadierii", "Povestiri din
gară" şi "Erata". Din toamna lui 1988 până în 1996, a fost lider vocal
al grupului Compact, în componenţa: Leo Iorga, Adrian Ordean, Vlady
Cnejevici, Teo Peter, Emil Laghia şi Leluţ Vasilescu.
Din 1977 până în 2001 a cântat alături de Adrian Ordean, George Patranoiu, Mario Ticlea, Bobi
Stoica, Anca Neacșu, Irina Nicolae, Paul Pampon Neacșu, Cătălin
"Bibanu" Dalvarea și Andi Savastre în formația Schimbul 3.
Din 2003 până în 2019, a activat alături de formația Pacifica.
La începutul anului 2011,
Leo Iorga a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, după ce și-a agravat
starea de sănătate, fumând uneori chiar și patru pachete de țigări pe
zi. El s-a operat în Februarie 2011 pentru extirparea tumorii de la plămâni.
Pe 9 Mai 2014, artistul a suferit o operație pe creier, în urma depistării unei metastaze.
Cancerul a recidivat, apărând, pe rând, metastaze la cap, la glanda suprarenală, la plămân, la picior, Leo Iorga a fost supus multor intervenţii chirurgicale, unele minim invazive, altele clasice.
În 2017, s-a reunit Compact B în formula Adrian Ordean, Costi Cămărăşan, Leluţ Vasilescu, Adrian Coco Tinca şi Monel Puia, avându-l invitat pe Leo Iorga ca solist vocal. În paralel, a interpretat cu formaţia Pacifica (Teo Boar şi Vlady Cnejevici).
În 2019, Leo Iorga a făcut două intervenţii de tip
”cyberknife” la o clinică din Hamburg, iar în Bucureşti a fost supus
unei intervenţii chirurgicale la picior.
Pe 2 noiembrie 2019, Leo Iorga, a murit la vârsta de doar 54 ani!
Maria Callas, este numele de artistă al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulou, s-a născut la 2 decembrie 1923, în New York, fiind fiica unor greci emigrați în Statele Unite. Mai târziu, părinții au divorțat si tatăl ei i-a schimbat numele in Callas .
În 1938 era admisă la Conservatorul din Atena. Prima apariție pe scenă a
avut loc in 1939, cu rolul Santuzzei din opera Cavalleria Rusticana de
Pietro Mascagni, la un concert studențesc. Dupa absolvire a cântat pe
scena Teatrului Regal de Operă din Atena .
În 1949 ajungea sa cânte pe scena La Scala din Milano, s-a casatorit in
1949 cu Giovanni Battista Meneghini, un industriaș bogat si pasionat de
operă. Până in 1951 devenea una dintre cele mai apreciate cântărețe de
pe scena de la Scala.
Talentul si frumusețea grecoaicei cuceriseră publicul. Temperamentală, a
avut adesea dispute cu directorii teatrelor. Maria Callas a cantat apoi
pe cele mai mari scene ale lumii, la New York, Londra, Paris, Milano,
Veneția, Roma.
S-a îndrăgostit in 1959 de magnatul grec Aristotel Onassis, parasindu-si
soțul de care va divorța oficial in 1971. In 1966 a renunțat la
cetățenia americana fiind convinsă că se va căsători cu Onasis. Acesta
s-a căsătorit însă cu Jacqueline Kennedy, văduva președintelui american
asasinat John F. Kennedy. Povestea lor de dragoste a fost povestită de
Nicholas Gage în cartea The Story Of Maria Callas and Aristotle Onassis.
Maria Callas a jucat in 1969 in filmul Medea, ecranizare după Euripide, lansat in 1971 si regizat de Pier Paolo Pasolini.
In 1973 era convinsă de dirijorul Tullio
Serafin să realizeze un turneu internațional care se încheia in 1974 la
Sapporo, Japonia. In 1975 a murit Aristotel Onassis si soprana s-a
autoizolat in apartamentul său din Paris. A decedat la 16 septembrie
1977.
Celebra cântăreață a fost onorată pentru activitatea sa muzicală cu steaua numărul 1680 situată pe Vine Street la Hollywood.
Născută în 1939, în Tennessee, SUA, Tina Turner și-a făcut apariția pe
scenă alături de muzicianul Ike Turner. Curând au devenit cunoscuți în
formula Ike și Tina Turner Revue.
Viața artistică a lui Tina Turner a început să prindă rădăcini în anii
1960 când a început să cânte alături de soțul ei, Ike Turner.
Tina Turner, pe numele ei original Anna Mae Bullock, s-a născut pe 26
noiembrie 1939 în Tennessee. Părinții ei, Floyd și Zelma Bullock, erau
oameni săraci, de condiție nu foarte bună. În prima parte a copilăriei
s-au despărțit și și-a văzut fiecare de viața lui, lăsându-le pe Tina și
pe sora ei să fie crescute de către bunica lor.
Mai
târziu, Tina Turner a debutat într-o carieră solo și a adus pe scenă
hituri precum „What’s Love Got To Do with It”, „Better Be Good To Me”,
„Private Dancer” sau „Typical Me”.
După ani de abuz și dominație din partea soțului ei, Tina a decis să se
desprindă de el și de această formulă artistică, în anii 1970.
În 1983, cariera solo a lui tina Turner începe să prindă coajă după
lansarea unui remake al piesei lui Al Green, „Let’s Stay Together”.
La scurt timp după debutul ei ca artistă solo, Tina Turner a avut un succes exploziv cu albumul „Private Dancer” lansat în 1984.
În anul următor, Tina Turner explodează în industria muzicală cu mult
prea anticipatul album solo „Private Dancer” cu care câștigă patru
premii Grammy și pe care îl vinde în peste 20 de milioane de copii în
lumea întreagă.
Venerata cântăreață s-a implicat în proiectul
spiritual Beyond și s-a căsătorit cu iubitul ei din tinerețe, Erwin Bach.
Carlo Collodi, pe numele adevărat Carlo Lorenzini, a fost un scriitor și ziarist italian, autor al unor cărți didactice pentru copii.
Numele pseudonimului său vine la satul Collodi, situat între Lucca și
Pistoia, unde s-a născut mama sa Angela Orzali, și unde și-a petrecut și
el o bună parte din copilăria vieții lui.
El este autorul celebrului roman Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino.
Romanul Pinocchio
ne povestește la început despre Gepetto, un tâmplar dintr-un mic orășel
italian, care găsește într-o bună zi o buturugă năzdrăvană, din care
cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio.
Așa începe povestea lui Pinocchio, o păpușă de lemn, care trece
printr-o mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fii bun și
ascultător. Drept recompensă, „Zâna cea Bună” îl va transforma într-un
băiețel adevărat.
Activitatea lui de scriitor a început la vârsta de 20 de ani, prin
recenzii pentru catalogul unui librar florentin. Această activitate a
fost urmată curând de recenziile articolelor pentru periodicul "L'
Italia Musicale" (Italia Muzicală), una dintre revistele de specialitate
cele mai importante din Italia acelor vremuri. Ca jurnalist, a crescut
în faimă în doar câțiva ani, contribuind la o mare varietate de
periodice de pe întreg întinsul Italiei și prin conducerea sau chiar
fondarea unor ziare importante.
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu
publicarea culegerii "I raconti delle fate" ("Povestirile zânelor"), o
excelentă traducere de basme literare franceze.
În anul 1881 a început să contribuie regulat la una din primele reviste
pentru copii din Italia, "Ziarul pentru copii" ("Il giornale per I
bambini"), care în primul său număr a publicat primul episod din
"Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un
burattino" ("Povestea lui Burattino").
Carlo Collodi a murit subit la Florenta în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul San
Miniato la Monte. Toate lucrările lui au fost donate de familie
Bibliotecii Naționale Centrale din Florenta, unde sunt păstrate și în zilele noastre.
Născut pe 16 Noiembrie 1916, în familia unui mic întreprinzător ,Andrei Mureșanu a studiat filozofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brasov, începând cu 1838.
Poet, traducător şi
eseist român, unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848 şi
autor al poeziei “Un răsunet”, cunoscută sub numele “Deșteaptă-te
române”, care a devenit imnul naţional al României după 1989.
S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la școala
săsească, Pe cele liceale le-a făcut la instituţia de învăţământ a
călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832, a
început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind
Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu.
S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit ulterior Deşteapta-te române, a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. În 1990 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al României.
După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român,
operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862
poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a
murit în 1863 la Brașov.
Sursa, wikipedia , raftulcuidei.ro,ziarulnatiunea.ro,youtube
Material cules si prezentat de V M S-Sectia Multimedia BJV
