Hariclea s-a născut la Brăila pe 10 iunie 1860, într-o familie cu
rădăcini elene. Mama Haricleii, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată
directă a domniței Mavrocordat
păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion
Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, de
fapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este
dusă de familie la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din
Viena.
A fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană, fiind prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera Tosca de Giacommo Pucini, premiera operei având loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Constanzi din Roma.
Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast
repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică
lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică,
soprană Falcon, mezzo-soprană și contraltă.
A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31
compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri
compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și
premiere locale de foarte mare importanță; din cele 56 opere
interpretate, 32 sunt de tradiție, 12 au fost interpretate în premieră
absolută și 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45 %,
adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opere originale,
atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria
teatrului liric universal pe care a influențat-o într-un mod
determinant.
Sursa- wikipedia.org
material cules si prezentat de Valentin mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV
John Christopher Depp II s-a născut pe 9 iunie 1963 în orașul
Owensboro, Kentucky. La puțin timp după nașterea sa, familia lui s-a
mutat în Florida după ce părinții săi au divorțat pe când el avea 16
ani; abandonează școala un an mai târziu, sperând să reușească într-o
carieră muzicală. Depp a înființat multe formații de garaj, cea mai
reușită fiind The Kids, cu care a deschis un concert de-al lui Iggy Pop.
S-a apucat de actorie după o vizită la prima sa soție, care i-a făcut
cunoștință cu actorul Nicolas Cage, care l-a rândul său l-a prezentat
impresarului său. Curând după aceea și-a făcut debutul în 1984 cu filmul
A Nightmare on Elm Street. În 1987, devine faimos când îl înlocuiește
pe Jeff Yagher în rolul polițistului sub acoperire Tommy Hanson din
serialul de televiziune 21 Jump Street.
În 1990, după numeroase filme pentru adolescenți, începutul unei
lungi relații de muncă, dar și de prietenie cu regizorul Tim Burton a
venit când a jucat rolul principal din Edward Scissorhands (Edward
Mâini-de-foarfece). După acest succes, Depp a reușit să-și creeze un
stil propriu, primind tot mai multe roluri sumbre și foarte diferite, în
stare să surprindă atât criticii, cât și publicul.
A continuat să câștige aprecierea criticilor și să îi crească
popularitatea apărând în mai multe ipostaze înainte să revină cu rolul
principal din filmul lui Burton, Ed Wood. În 1997, Johnny l-a jucat pe
agentul FBI sub acoperire din filmul Donnie Brasco, împotriva lui Al
Pacino. În 1998, a apărut în Fear and Loathing in Las Vegas (Spaimă și
scârbă în Las Vegas), iar apoi în 1999 în SF-ul horror, The Astronaut"s
Wife (Soția astronautului). În același an, a făcut din nou echipă cu
Burton în Sleepy Hollow (Legenda călărețului fără cap), interpretându-l
impecabil pe Ichabod Crane.
Johnny a jucat multe roluri în cariera sa, inclusiv un personaj
dintr-o carte, inspectorul Fred Abberline din From Hell (Din iad - Jack
Spintecătorul) în 2001. În 2003, a jucat alături de Antonio Banderas și
de Salma Hayek în Once Upon in Mexico (A fost odată în Mexic - Desperado
2), iar mai târziu în același an, a început să joace rolul căpitanului
Jack Sparrow din blockbusterul Pirates of the Caribbean: The Curse of
the Black Pearl (Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre), un rol
care i se potrivește, care nu ar fi putut fi jucat mai bine de un alt
actor.
Depp a avut relații amoroase cu Sherilyn Fenn, Jennifer Grey, Winona
Ryder, Kate Moss și Vanessa Paradis, pe care a acunoscut-o pe platourile
producției The Ninth Gate în 1998. Împreună au doi copii.
În 2003, o revistă germană a publicat o declarație a lui Depp care
critica Statele Unite însă mai târziu actorul a declarat că revista a
interpretat greșit vorbele lui. Depp a fost arestat pentru că a
permis vânzarea drogurilor în clubul său, The Viper Room, după ce
actorul River Phoenix a murit în fața localului din cauza unei
supradoze. Este binecunoscut faptul că Depp urăște paparazzi. Din cauza
unor altercații a fost reținut de poliție. Depp cântă la chitară și
este un mare fan al formației The Rolling Stones. Este prieten cu
chitaristul John Frusciante, care l-a încurajat pe Depp să înregistreze
primul album solo, și cu Marilyn Manson.
Depp este impreuna cu Sean Penn si Mick Hucknall, patronul restaurantului Man Ray din Paris.
În afară de viața sa de pe micul ecran,
Johnny s-a întâlnit cu multe celebrități. S-a însurat cu Lori Allison în
1983, dar au divorțat doi ani mai târziu. Cu Vanessa Paradis, actriță
și cântăreață din Franța, are doi copii: o fată, Lily-Rose Melody Depp,
născută pe 27 mai 1999, și un băiat, John Christopher Depp IV, născut pe
10 aprilie 2002. În 2015 s-a căsătorit cu Amber Heard.
Are o stea în partea de sud, aria 7000, pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood.
Bonnie Tyler este o fostă cântăreață britanică de origine galeză
, cunoscută pe plan mondial mulțumită șlagărelor sale din anii '70 și
'80: „It's a Heartache”, „Holding Out for a Hero” și „Total Eclipse of
the Heart”.
S-a născut pe 8 iunie 1951, în orășelul galez Neath. De la mama a moștenit dragostea pentru muzică, deși a fost atrasă mai
degrabă de ritmurile lui Janis Joplin sau ale Tinei Turner decât de
cele ale genului liric.
La vârsta de 17 ani când a participat la un concurs pentru tinere
talente, unde a obținut doar locul doi și a fost recompensată cu o liră.
O sumă simbolică, care ar fi descurajat poate pe oricine altcineva
decât pe tânăra cu ochi albaștri, care pe lângă talentul muzical al
mamei, moștenise și îndârjirea tatălui ei.
În
1976, Bonnie e remarcată de vânătorul de talente Ronnie Scott, care
îi va deveni manager, producător și compozitor.Așa ia naștere primul
ei album, „The World Starts Tonight” (1977), ce se va bucura de un
succes moderat.
Odată cu lansarea albumului numărul doi, „Natural Force”
(1978), succesul începe să-i surâdă. Melodia „It’s a Heartache” cuprinsă
pe acest album ajunge în primele locuri din topurile muzicale ale
lumii și îi aduce chiar un premiu, „Bravo Otto”, în Germania.
De aici înainte ușile îi sunt deschise și până la finalul anilor ’80
înregistrează succes după succes, multe din melodii fiind preluate de
alți artiști.
În anii ’90, se mută la casa de discuri germană Hansa și abandonează
stilul rock, în favoarea unuia mai blând, pentru albumul ei „Bitterblue”
(1991). Acesta primește patru discuri de platină în Norvegia, unul în
Austria și discul de aur în Germania, Elveția și Suedia.
Bonnie Tyler, a fost vocea de aur a anilor ’70 – ’80, care a
înregistrat vânzări de peste 100 de milioane de albume,și și-a delectat
publicul cu piese precum „It’s A Heartache”, „Total
Eclipse of the Heart”, „To love somebody”, „Lost in France”, „Goodbye to
the Islands”.
Sir Thomas Jones Woodward cunoscut sub numele de scenă Tom Jones, este un cântăreț de muzică ușoară galez.
S-a născut în Treforest, lângă Cardiff, în Țara Galilor. De la
terminarea școlii la 16 ani, a vândut peste o sută de milioane de
discuri.
Într-o ceremonie la palatul Buckingham din Londra, regina Elizabeta a
II-a a Marii Britanii recunoaște meritele făcute Commonvealth-ului
și Regatului Unit și în ziua de 29 martie 2006 îl numește prin
ceremonial Sir Tom Jones, acordându-i totodată titlu de cavaler.
Tom Jones a devenit faimos la mijlocul
anilor '60 prin interpretarea exuberantă, purtând pantaloni strâmți și
bluze cu gulere largi, în stilul modern de haine la modă în vremea
aceea. A fost cunoscut pentru sex-appealul său evident încă dinainte de a
deveni un lucru necesar pentru oricare alt cântăreț.
Binecunoscuta melodie "Delilah" este o
balada înregistrata de cântarețul britanic Tom Jones în 1968, compusa de
Les Reed pe versurile lui Barry Mason, cei doi autori obținând în 1968
premiul Ivor Novello pentru "Best Song Musically and Lyrically".
Melodia
a ajuns pe primul loc în topurile din Germania, Elveția, Irlanda,
Norvegia, Austria, Canada. În Marea Britanie a ajuns pe locul 2 în
topuri și pe locul 6 între cele mai bine vândute single-uri ale anului
1968. În US Billboard a ajuns pe locul 15.
În 2015, la vârsta de 75 de ani, a lansat un nou album și autobiografia sa.
Născută în 1939, în Tennessee, SUA, Tina Turner și-a făcut apariția pe
scenă alături de muzicianul Ike Turner. Curând au devenit cunoscuți în
formula Ike și Tina Turner Revue.
Viața artistică a lui Tina Turner a început să prindă rădăcini în anii
1960 când a început să cânte alături de soțul ei, Ike Turner.
Tina Turner, pe numele ei original Anna Mae Bullock, s-a născut pe 26
noiembrie 1939 în Tennessee. Părinții ei, Floyd și Zelma Bullock, erau
oameni săraci, de condiție nu foarte bună. În prima parte a copilăriei
s-au despărțit și și-a văzut fiecare de viața lui, lăsându-le pe Tina și
pe sora ei să fie crescute de către bunica lor.
Mai
târziu, Tina Turner a debutat într-o carieră solo și a adus pe scenă
hituri precum „What’s Love Got To Do with It”, „Better Be Good To Me”,
„Private Dancer” sau „Typical Me”.
După ani de abuz și dominație din partea soțului ei, Tina a decis să se
desprindă de el și de această formulă artistică, în anii 1970.
În 1983, cariera solo a lui tina Turner începe să prindă coajă după
lansarea unui remake al piesei lui Al Green, „Let’s Stay Together”.
La
scurt timp după debutul ei ca artistă solo, Tina Turner a avut un
succes exploziv cu albumul „Private Dancer” lansat în 1984.
În anul următor, Tina Turner explodează în industria muzicală cu mult
prea anticipatul album solo „Private Dancer” cu care câștigă patru
premii Grammy și pe care îl vinde în peste 20 de milioane de copii în
lumea întreagă.
Venerata cântăreață s-a implicat în proiectul
spiritual Beyond și s-a căsătorit cu iubitul ei din tinerețe, Erwin Bach.
Nicolae Grigorescu, al șaselea copil al lui Ion și Maria Grigorescu, se
naște la 15 mai 1838 în satul Pitaru din județul Dâmbovița. După ce
tatăl său moare, Nicolae Grigorescu se mută împreună cu familia sa la
București în casa mătușei sale. Pentru un timp a fost ucenic în
atelierul pictorului ceh Anton Chladek, unde pictează icoane pentru
biserici.
Nicolae Grigorescu se numără printre primii fondatori ai picturii
moderne romane. El devine un simbol al tinerelor generații de artiști de
la începutul secolului XX, fiind urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian.
În anul 1861 realizează compoziția istorica "Mihai scăpând stindardul",
pe care o prezintă domnitorului Barbu Știrbei. Nu după mult timp, la intervenția lui Mihail
Kogălniceanu, Nicolae Grigorescu primește o bursa de studii la Paris.
Aici pictorul intra la Școala De Belle-Arte.
Odată
cu trecerea timpului Nicolae Grigorescu își dezvolta cunoștințele în
pictura și participa cu șapte lucrări în cadrul Expoziției Universale
de la Paris. Printre aceste tablouri se numără "Tânăra țigancă".
Pictorul se întoarce în România în 1870.
În anul 1877 este invitata sa însoțească armata română pe front în
calitate de "pictor de front",
schițând la fata locului luptele de la
Grivița și Rahova.Lucrează o perioada în Franța în propriul atelier
pentru ca mai apoi sa revină în tara și sa deschidă mai multe expoziții
personale la Ateneul Roman. Începând cu anul 1890 se stabilește în
România și se axează pe subiectele rustice, pictând portrete de țărănci,
care cu boi etc.
. A fost răpus de boala
de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
braţele femeii pe care a iubit-o şi care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, şi el un artist, dar mult mai puţin cunoscut în comparaţie cu
tatăl său.
. A fost răpus de boala
de plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
braţele femeii pe care a iubit-o şi care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, şi el un artist, dar mult mai puţin cunoscut în comparaţie cu
tatăl său.
Nicolae Grigorescu avea să moară în vara anului 1907, fiind răpus de boala de
plămâni care l-a chinuit timp de mai bine de 20 de ani. A murit în
brațele femeii pe care a iubit-o și care i-a dăruit unicul copil, pe
Gheorghe, și el un artist, dar mult mai puțin cunoscut în comparație cu
tatăl său.
Opera acestui mare pictor a avut o
influenta covârșitoare atât asupra contemporanilor sai cat și asupra
generațiilor viitoare de pictori.
Fred
Astaire a fost actor, dansator. coregraf și cântăreț. S-a născut la 10
Mai 1899 în Omaha, Nebraska, SUA. În 1905 familia s-a mutat la New York
iar Fred și sora lui Adele au
început să studieze la Alviene Master School of the Theatre and Academy
of Cultural Arts.
Cei doi frați au debutat în New Jersey cu un spectacol care s-a bucurat
de aprecieri în presa locală. Au devenit cunoscuți după câteva apariții
într-un turneu prin SUA.
Au avut împreună o carieră de 27 de ani. În 1917, au optat pentru
muzicaluri. Din acel moment până în 1932 au apărut în zece producții
muzicale de pe Broadway. Cele mai multe au fost de mare succes.
După căsătoria surorii lui, în 1932, Fred a început să-și caute de lucru
la studiourile de film. Debutul său la Hollywood a fost în producția
MGM ”Dancing Lady” (1933) unde a jucat cu Joan Crawford. Apoi a jucat la
studiourile Radio-Keith-Orpheum (RKO) în filmul ”Flying Down to Rio”
(1933), când a făcut duet pentru prima dată cu Ginger Rogers. Curând cei
doi au devenit un cuplu artistic foarte cunoscut.
De-a lungul carierei, care a durat în total 76 ani, timp în care a
făcut 31 de filme muzicale și numeroase înregistrări, talentul i-a fost
răsplătit cu multe premii. În 1958, musicalul ”An Evening with Fred
Astaire” a câștigat nouă premii Emmy Awards, la mai multe categorii. În
1950 a primit Academy Award pentru unicitatea actului său artistic și
contribuția la filmul musical. A primit Globul de aur de mai multe ori,
între care pentru filmele ”Three Little Words” în 1950 și ”The Towering
Inferno” în 1975.
A fost introdus în Hall of Fame of the International Best Dressed
List, American Theatre Hall of Fame și National Museum of Dance’s Mr
& Mrs Cornelius Vanderbilt Whitney Hall of Fame.
A primit un premiu Grammy pentru întreaga carieră și, postum, Grammy
Hall of Fame Award. De asemenea, a intrat în Television Hall of Fame și
Ballroom Dancer’s Hall of Fame.
În 1981 a primit un premiu pentru întreaga carieră din partea Institutului American de Film.
Născută pe 5 mai 1988, în Tottenham,Londra și cunoscută sub numele de scenă Adele,
este o cântăreață, compozitoare și textieră britanică. Ea a fost primul
beneficiar al premiului „Critics' Choice” din cadrul BRIT Award și a
fost numită „Talentul anului 2008” în urma sondajului efectuat de BBC,
Sound of 2008. La Premiile Grammy din 2009, Adele a câștigat premiile
pentru „Cel mai bun artist debutant” și „Cea mai bună voce pop”.
Adele a semnat cu XL Recordings, după ce a atras atenția casei de
discuri cu trei cântece demo postate de către ea pe site-ul MySpace. De
când și-a lansat albumul de debut, „19”, Adele a reușit să primească
recunoaștere, atât din punct de vedere comercial, cât și critic. Primul
album a fost un real succes, debutând pe primul loc și fiind răsplătit
cu patru discuri de platină în Marea Britanie. Cariera ei în Statele Unite ale Americii
a fost stimulată de o audiență record la episodul emisiunii Saturday
Night Live, în cadrul căreia a apărut, la sfârșitul anului 2008.
Adele a lansat cel de-al doilea album, numit „21”, pe 24 ianuarie 2011
în Marea Britanie și pe 22 februarie în Statele Unite ale Americii.
Albumul a fost un succes din toate punctele de vedere, vânzându-se în
208.000 de copii în prima săptămână în Marea Britanie și debutând pe
primul loc în topurile britanice, poziție în care s-a menținut pentru 16
săptămâni. În Marea Britanie, albumul „21”, a primit opt discuri de
platină, după ce s-a vândut în peste 2.4 milioane de copii. De asemenea,
acest album a debutat pe primul loc și în Bilboard 2000
în Statele Unite, având vânzări de aproximativ 352.000 de copii în
prima săptămână. „21” a fost lider în topurile din 17 țări europene și
Statele Unite.
Official Charts Company, a declarat că Adele este prima artistă în viață
care reușește să fie pe primul loc atât în Official Singles Chart cât
și în Official Album Chart simultan, de la The Beatles în 1964.
Sursa- wikipedia.org, youtube.com
Material
cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Secția Multimedia BJV
James Joseph Brown, Jr.
, născut pe 3 mai 1933 în Barnwell , Carolina de Sud , și a murit 25
Decembrie în Atlanta , este muzician ,cântăreț , dansator , compozitor
și producător american. El este una dintre figurile majore ale ritmului
și bluesului , funkului , muzicii soulși ale Black Arts Movement.
Unul dintre inițiatorii funkului, este poreclit frecvent „ Nașul sufletului
”. De-a lungul unei cariere care a acoperit timp de șase decenii,
Brown este una dintre cele mai influente figuri ale muzicii populare al secolului al XX - lea și este renumit pentru performanțele sale în direct. În 2004, revista Rolling Stone îl clasa pe locul 7 în lista celor mai mari 100 de artiști din toate timpurile.
După o perioadă de închisoare pentru efracție, James Brown și-a început cariera ca cântăreț de gospel în Georgia
, înainte de a se alătura unui grup vocal de R&B numit The Famous
Flames și de a deveni personajul său principal. Brown a ajuns la
notorietate națională la sfârșitul anilor 1950 cu plimbări precum Please, Please, Please or Try Me
, și și-a construit o reputație de neobosit interpret de scenă. Brown a
atins apogeul în anii 1960, cu succese colosale: Papa s Got A Brand New
bag ,I Got You și It s a man's , man's, man' s , word.
La sfârșitul anilor 1960, și-a schimbat abordarea muzicală, trecând de
la un mix muzical bazat pe blues și gospel
către o abordare mai ritmică care a pus bazele și a deschis calea
dezvoltării întregii mișcări funk. La începutul anilor 1970, Brown a
stabilit sunetul funk cu The JB's. James Brown a cântat, de asemenea,
melodii dedicate, inclusiv Say it Loud ; I'm black and i'm pround (1968)
pentru a sprijini comunitatea afro-americană . Brown a continuat să cânte și să înregistreze până la moartea sa în 2006.
Amza Pellea, a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune
și voce. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea fost creatorul și
interpretul personajului Nea Mărin,
care i-a relevat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie.
Totodată, a interpretat unele figuri celebre din istoria României,
precum Decebal sau Mihai Viteazul.
S-a născut la Băilești
într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a
fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933.
A
absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un
reprezentant al Promoției de aur a teatrului
românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul
Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din
București.
Amza
Pellea a fost unul dintre cei mai importanți
actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost
interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul
personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine
disponibilitățile pentru comedie.
Cu o vocație cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret,
ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță,
individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie
compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț,
ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.
A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în
1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova.
Este tatăl actriței Oana Pellea. A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București la vârsta de doar 52
de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Gheorghe
Zamfir, este un naist virtuoz și compozitor român. Exprimându-se
artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul
lui Pan),
reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma,
construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de
interpretare.
Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale,
revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția
publicului modern.
Pe lângă prestigioasa carieră
de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al
artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și
expunând picturi proprii în țară și în străinătate.
După o carieră muzicală de succes, în
1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în
dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.
„Urlând de durere, cu inima sfâșiată în
bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și
cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul
ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci și nu te mai
întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil
pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate
pierdut fizic.”
Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește
numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu
Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir,
actualmente baterist într-o formație rock din Montreal.
În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în
2010. În anul 2015 s-a recăsătorit cu Nicoleta Beca, solistă de muzică
populară.
Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica
lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la
acordeon cu taraful de țigani.
În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din
București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie
(1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005
își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul - geneză, evoluție și semnificație, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.
În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris,
folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și
bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes
fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind
unanime,din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până
în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat să susțină
concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și
personalități, printre care împărăteasa Japoniei,
președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea.
În 1982 compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.
În decursul unei cariere muzicale care
depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în
stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic.
Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică
precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo
Corelli,Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul
McCartney, Billy Joelsau Elton John. Gheorghe Zamfir este
câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de
discuri înregistrate, și are peste 120 de milioane de albume vândute.
Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA
și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.
Artist polivalent, Gheorghe Zamfir manifestă preocupări artistice și în afara sferei muzicale, care l-a consacrat.
„Am fost atras în curse politice
de oameni care s-au folosit de mitul și de numele meu. M-au terfelit,
după care m-au părăsit și m-au uitat. Sunt foarte trist și dezamăgit de
tot ceea ce mi s-a întâmplat.”
Ulterior, retras din politică, precizează:
„Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenții. Am multe de spus în compoziție și în dirijorat.”
