Sarah Brightman - n. 14 august 1960- 60 ani de la naștere - La mulți ani!

                                                                      Sarah Brightman

                                                                       n. 14 august 1960

                                                                                   

  

 Sarah Brightman, s-a născut în Berkhamsted, Herdfordshire, Regatul Unit.

Este o cântăreață de crossover classic, compozitoare, actriță și dansatoare engleză.

                                                                          

La vârsta de 3 ani lua deja lecţii de balet la Elmhurst School for Dance, apoi apărea pe scenele festivităţilor locale, iar la vârsta de 11 ani este trimisă la o şcoală de teatru unde va trebui să locuiască într-un internat, o perioadă de care nu îşi va aminti cu plăcere.

                                                                                 

 

A studiat la Tring Park School for the Performing Arts şi la Royal College of Music.

A debutat pe scenă, la vârsta de 13 ani, în „I and Albert”, la Teatrul Piccadilly din Londra.

  La 16 ani, s-a alăturat grupului „Oamenii lui Pan” şi a apărut la showul de televiziune Top Of The Pops.

                                                                          

A lansat, apoi, mai multe single-uri disco ca interpretă solo. A fost promovată de Tina Turner, care, aflată în turneu în Anglia, a remarcat-o drept o voce sublimă şi i-a oferit un contract de backing vocals pentru următorul său album.

                                                                                

În anul 1981, și-a făcut debutul în teatrul muzical, în „Cats”, acolo unde avea să îl întâlnească pe compozitorul Andrew Lloyd Webber, cu care s-a căsătorit la 22 martie 1984.

   Sarah Brightman a continuat să fie prezentă în mai multe musical-uri pe Broadway, inclusiv „Fantoma de la Operă”, premiera la Londra având loc în 1986, unde a interpretat rolul Christine Daae. Producţia arăta o Sarah Brightman uluitoare, care poate cânta atât pop, cât şi soprană, trecând de la una la alta cu o uşurinţă uimitoare.

    A urmat retragerea ei de pe scenă, pentru o perioadă, divorţul de Lloyd Webber, la 3 ianuarie 1990, sinuciderea tatălui ei, în 1992, apoi şi-a reluat cariera muzicală

  A debutat apoi, alături de tenorul italian Andrea Bocelli, cu piesa „Time To Say Goodbye”, care a devenit cel mai de succes și cel mai rapid single vândut din toate timpurile în Germania, a urcat în toate topurile din întreaga Europă.

                                                                               

     

 Sarah Brightman a devenit singurul artist care a fost invitat de două ori pentru a cânta la Jocurile Olimpice, în 1992, la Jocurile Olimpice de la Barcelona, unde a cântat piesa „Amigos Para Siempre”, alături de tenorul spaniol Jose Carreras.

                                                                              

 Sarah Brightman este unul dintre cei mai importanţi interpreți ai genului muzical crossover clasic din întreaga lume, are vânzări la nivel mondial de peste 30 de milioane de discuri și 2 milioane de DVD-uri, iar Recording Industry Association of America a numit-o cel mai bine vândut artist clasic de sex feminin al secolului XXI în Statele Unite ale Americii.

                                                                                  

 Ea a obţinut peste 180 de discuri de aur și platină, pentru vânzări, în 38 de țări din întreaga lume.

 

                                                                        

                                      Sarah Brithman& Andreea Bocelli-Time to say goodbye

 

 

 Sursa: wikipedia; infomusic.ro;inconcert.ro;cinemagia.ro;pinterest.com;rodor.ro[Razvan Moceanu-Portret S B];Mark Ralston-afp;Youtube

material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-sectia MultimediaBJV

Constantin Brăiloiu[Constantin René Brăiloiu-nume dat la naștere] - [n.13 august 1893- d. 20 decembrie 1958] - 127 ani de la nastere.

                                                                CONSTANTIN BRĂILOIU

                                                  Constantin René Brăiloiu[nume dat la nastere]           

                                                     [n.13 august 1893- d. 20 decembrie 1958]

                                                                                   

     Constantin Brăiloiu , a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne.                

          

                 S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu.

                                      

    Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879.

  Una dintre personalitățile românești de vârf ale secolului XX este Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog, compozitor, critic muzical, sociolog, profesor, considerat de Bela Bartok "cel mai remarcabil cunoscǎtor al folclorului românesc și unul dintre cei mai buni folcloriști ai Europei".

 În 1920 inițiază și organizează împreună cu George Enescu, D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora ș.a. Societatea Compozitorilor Români, în cadrul căreia devine secretar.

 Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. 

 
În anul 1928 întemeiază Arhiva de folklore a Societății Compozitorilor Români, fiind conducătorul ei până în1943.

 
În 1929 devine membru în consiliul de administrație al Operei din București. În același an ajunge rector și profesor la Academia de muzică religioasă a Sfintei Patriarhii Române.

 În 1931, publică articolul Schița a unei metode de folklor muzical în revista „Boabe de grîu”, text fundamental pentru studiul vieții muzicale țărănești.

 În 1932 ajunge membru al comisiei pentru Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor.

 
În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția.

 Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna.

 Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire”.

 În 1948 devine lector (până în1950) și mai apoi conferențiar (1951-1958) la Centre national de la recherche scientifique d'ethno-musicologie du Musée de l'Homme și la Institut de musicologie de l'Université de Paris.

 Între 1951-1958 lansează 40 volume (discuri de vinil) în seria Collection universelle de musique populaire enregistrée.

În 1954fondează cercul internațional de studii etnomuzicologice Les colloques de Wégimont.

 A pus bazele școlii românești de folclor și etnomuzicologie.

  A semnat cronici de artă plastică, pictură pe sticlă, istorie literară.

 A colaborat la enciclopedii, dicționare și lexicoane străine.

 A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice în țară și în străinătate.

 A susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe și congrese.

 

Moare la data de 20 decembrie 1958 la Geneva, înElveția, în urma unei congestii cerebrale.

                                                                        

 „Trece mândra pe colnic”, horă cântată de Ioana Zlătaru (voce, chitară) și taraful Nicolae Zlătaru (vioară, braci, contrabas) din Runcu, jud. Gorj, Oltenia. Înregistrare de la începutul anilor '30. Foto: Constantin Brăiloiu înregistrând-o cu fonograful pe Ioana Zlătaru în Runcu (1930). Fotograf: Iosif Berman.

 Sursa; wikipedia ;jurnalul de drajna.ro; cooperativag.ro ;academiaromana.ro ;Ioana Olteș; youtube;
 Materrial cules si prezentat de:Valentin Mateiu-Schiopu-sectia Multimedia BJV

Și-a început pregătirea muzicală la București și a continuat-o la VienaCitiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/un-muzicolog-de-referin%C8%9B%C4%83-constantin-br%C4%83iloiu/

Și-a început pregătirea muzicală la București și a continuat-o la VienaCitiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/un-muzicolog-de-referin%C8%9B%C4%83-constantin-br%C4%83iloiu/

Mark Freuder Knopfler- n. 12 august 1949 - 71 ani de la naștere- La mulți ani!

                                                        Mark Freuder Knopfler 

                                                            n. 12 august 1949 

                                                                         

 

Mark Freuder Knopfler (n. 12 august 1949, Glasgow, Scoția) este un solist, chitarist, compozitor și producator muzical britanic.                                     

Knopfler este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britaniceDire Straits, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său David.

      După ce  s-a destrămat în 1995, Mark și-a continuat cariera ca artist solo. Ocazional, Knopfler a cântat în alte grupuri.

                                                                             

  A produs albumele unor artiști precum Tina Turner, Randy Newman și Bob Dylan. De asemenea a compus muzica și pentru cateva filme ca: Metroland, Local Hero, Cal, Last Exit to Brooklyn, Wag The Dog și pentru The Princess Bride, in regia lui Rob Reiner. 

                                                                                 

Knopfler se afla pe locul 27 in lista "Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor" publicata de revista "Rolling Stone". Mark Knopfler și Dire Straits au vandut in total peste 120 de milioane de albume.                                         

                                                                           

                                                    Best guitar solo of all time- Mark Knopfler

 

Sursa wikipedia; yallemedia.com;bbc.co.uk; billsmusicblog.blogspot.com ;direstraits.blog; m.ziare .com

Material cules si prezentat de - Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Diego Velázquez-Pictor spaniol- [n.6 iunie 1599- d.6 august 1660] - 360 ani de la trecerea la cele vesnice.

                                                                    

Diego Velázquez

                                                Diego Rodríguez de Silva y Velázquez

                                                     n. 6 iunie 1599 - d. 6 august 1660

                                                                                 

  

   Diego Rodríguez de Silva y Velázquez, a fost unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec.XVII -lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei.

    Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în orașul Sevilla dinAndaluzia. Botezul său are loc la 6Iunie în biserica din cartierul popular "San Pedro". Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătați, și al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego și-a adăugat numele mamei și a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoștințe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obține brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său și să primească elevi. Are de abia 18 ani. În 1618 se căsătorește cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primește o bogată zestre.

                                                                             

    

  Nu avea mai mult de 20 de ani când a pictat Negustorul de apă din Sevilla (cca 1619), în care controlul compoziţiei, culorii, luminii şi naturaleţea figurilor şi a posturilor acestora, precum şi natura moartă realistă îi dovediseră deja talentul şi uşurinţa prodigioasă a tuşelor.

                                                                             

  Primele subiecte ale lui Velazquez erau în majoritate religioase sau de gen (scene din viaţa cotidiană). A popularizat un nou tip de compoziţie în pictura spaniolă, numit bodegon, o scenă de bucătărie cu natură moartă.

  În 1622, la un an după accederea la tron a lui Filip IV, Velazquez a mers pentru prima dată la Madrid, în speranţa de a obţine patronajul regal. A pictat un portret al poetului Luis de Gongora (1622), dar nu s-a ivit nicio ocazie de a face portretul regelui sau al reginei. Anul următor a fost rechemat la Madrid de către contele Olivares, prim-ministrul Spaniei şi concetăţean din Sevilla. Acesta va fi viitorul patron al lui Velazquez. La scurt timp după sosire, artistul a pictat un portret al lui Filip IV, care i-a adus succes imediat. A fost numit pictor de curte, cu promisiunea ca nimeni altcineva să nu îi mai facă portrete regelui.

                                                                               

   Poziţia lui Velazquez la curte i-a oferit acces la colecţiile regale, bogate în tablouri ale pictorului renascentist veneţian Tiţian (cca 1490-1576), care a avut o influenţă mai mare decât orice alt artist asupra dezvoltării stilului său.

                                                                            

  În portretele de curte ulterioare, Velazquez avea să adopte ceva din decorul mai elaborat şi coloristica mai bogată ale maestrului barocului flamand Peter Paul Rubens (1577-1640), pe care l-a cunoscut în timpul vizitei acestuia la curtea spaniolă în 1628. Pacheco povesteşte cum Rubens a lăudat foarte mult opera lui Velazquez datorită simplităţii lucrărilor.

                                                                              

 

Între anii 1651 și 1660, Velázquez își continuă cariera la curtea regală, timp în care creează noi capodopere. Tabloul său intitulat "Las Meninas" (cunoscut și ca: Doamne de onoare sau Familia lui Filip al IV-lea) este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autenticitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei.

                                                                              

În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește mare mareșal al Palatului (aposentador mayor de Palacio) iar în 1659 i se conferă crucea de "Cavaler al Ordinului Sfântul Iacob". În anul următor, pregătește cununia infantei Margareta-Tereza cu regele Franței,Ludovic al XIV lea, cununie ce are loc la granița franco-spaniolă. După întoarcerea sa la Madrid, pictorul se îmbolnăvește. Regele își vizitează favoritul pe patul de suferință. După șapte zile de agonie, Diego Velázquez moare la6 august 1660. Este înmormântat în biserica San Juan Bautista.

 Velazquez a lăsat în urmă puţini elevi sau urmaşi imediaţi. Renumele său european datează de la începutul sec. XIX. Numeroase dintre picturile sale sevillane au fost achiziţionate apoi de colecţionari străini (în special englezi). Multe dintre lucrările sale oficiale mai târzii se află acum la Muzeul Prado din Madrid.

sursa:Enciclopedia Universală Britannica, vol. 16, Bucureşti, Editura Litera, 2010-https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/velazquez-viata-si-opera-Wikipedia-docuri.com;ro.wikipedia.org;g1b2i3.wordpress.com;fun datiacaleavictoriei.ro;Artoyster

  

 

 

 

  

George Breazul - muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical român. 59 de ani de la trecerea la cele veșnice.

                                                                    GEORGE BREAZU

                                                         Gheorghe N. Georgescu-Breazul

                                                   n. 14 septembrie 1887-d. 3 August 1961

                                                                                 

      

        S-a născut la data de 14 septembrie 1887 în localitatea Amăraștii de Jos , județul Dolj.

     Studiile muzicale le-a început la Seminarul din Râmnicul Vâlcea și Seminarul Central din București, continuându-le la Conservatorul din București , cu profesorii D.G. Kiriac(teorie-solfegiu),Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi(armonie, contrapunct).

 
  În 1910 este impiegat la Casa Școalelor din București, iar între 1914-1916 profesor la Institutele particulare „Model”, „Lolliot” și „Sf. Gheorghe”.

 
Din 1919 ajunge maestru de muzică (până în1920) și profesor (1920,1921,1924,1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște.

Între 1920-1925 conduce, împreună cu Maximilian Costin , revista „Muzica” din Timișoara.

Între 1922,1924 se specializează, ca auditor, la Universitatea din Berlin.

Între 1925,1926 este profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din  București.

Între 1926-1927 profesor de muzică vocală la Seminarul Central din București și concomitent profesor provizoriu de teorie-solfegiu la Conservatorul din București. Este profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938 și1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945 și 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul din București.

    George Breazul a marcat în muzicologia românească unul dintre cele mai spectaculoase salturi,ce au aliniat la standarde europene domeniile pe care le-a reprezentat în cultura românească: etnomuzicologia, istoria muzicii, bizantinologia, muzicologia şi critica muzicală, toate răsfrângându-se asupra activităţii educaţionale.

                                                                      

 
    Munca depusa de George Breazu, s-a concretizat în studii şi lucrări de o mare forţă prospectivă, cu soluţii viabile pentru îmbunătăţirea activităţilor muzicale şi de educaţie, cea muzicală fiind privită ca parte integrantă a culturii generale şi cu contribuţii notorii în dezvoltarea personalităţii umane.

  
    A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate. A întreprins călătorii de studii și documentare în diferite țări .

   A fost membru al Deutsche Musikgesellsckaft din Leipzig, 1928, International Musicological Society cu sediul la Basel, 1928, Gesellschaft der Musikforschung din Berlin 1925, Societatea Internațională din Praga 1936, Société Française de Musicologie din Paris.

    A colaborat cu articole lexicografice la Encyclopédie de la Musique-Fasquelle, Die Musik in G eschichte und Gegenwart, Riemann Musik-Lexikon, Enciclopedia dello Spettacolo, Balșaia Ențiklopedia Sovietskaia, Südosteuropa Handbuch, Das Musikschriftung, Who's Who in Music (Copenhaga), etc.

  Și-a închegat cea mai mare bibliotecă muzicală particulară din țară.

  A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931,1933,1937), cu medalia Ordinul Muncii, clasa II (1955) și laureat al Premiului de Stat clasa I (1955).

  Moare la data de 3 August 1961 la București.

     Sursa:Wikipedia;ucmr.org.ro

Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-Sectia Multimedia BJV

                                                                              

   

 

Amália Rebordão Rodrigues (07.23.1920-10.06.1999) - 100 ani de la nastere.

                                                                   
                                                             Amália Rodrigues
                              23 Iulie 1920-6 octombrie 1999       
                                      100 ani de la naștere
                                                     

          Amália Rebordão Rodrigues (07.23.1920-10.06.1999), cunoscută sub numele de Amalia Rodrigues, a fost o cântăreață de fado și actriță portugheză. Cunoscută sub numele de Rainha do Fado ("Regina Fado-ului"), Rodrigues a ajutat la popularizarea fado-ului la nivel mondial, având turnee internaționale între anii 1950 și 1970.
                                                                                 

  
      Ea a devenit una dintre cele mai importante figuri în dezvoltarea genului, cu o carieră de 50 de ani într-o epocă de aur a fado-ului, Rodrigues a fost o sursă de inspirație importantă pentru alți reprezentanți de fado și de muzică populară, cum ar fi Madredeus, Dulce Pontes și Mariza. Rodrigues a contribuit la impunerea fado ca gen muzical pe harta mondială a muzicii.
                                                                               

      
     S-a născut într-o familie săracă, cu 10 copii, care locuia în cartierul Beira Baixa, din Lisabona.
    Copilăria ei a fost plină de lipsuri și ea a trebuit să lucreze ca zilieră, inclusiv ca vânzătoare de fructe în chei Lisabona. De copil a fost aplaudată pentru vocea sa fenomenală, astfel că este invitată să participe la un concurs numit Concurso da Primavera, iar după acest concurs a primit numele de Rainha do Fado dos Bairros, Regina Fado-ului din periferii. A debutat în anul 1939 în Retiro da Severa, un local binecunoscut de către iubitorii muzicii populare.
                                                                             

        Rodrigues a început să cânte ca amatoare în jurul anului 1935. Primul ei angajament profesional într-o locație unde se cânta în stil fado a avut loc în 1939, când a devenit rapid un star. Acolo l-a întâlnit pe Frederico Valério, un compozitor clasic instruit, care, recunoscând potențialul vocii ei, a scris melodii expansive personalizate -concepute pentru vocea Amaliei.
                                                                         

  
                                                                               

        Valério a adăugat acompaniament orchestral tradiționalului fado. Printre aceste fado-uri erau "Fado do Ciúme", "Ai Mouraria", "Que Me Deus Perdoe", și "Não Sei porque Te Foste Embora." Rodrigues a început o carieră în cinematografie cu un debut în 1946 cu "Echipament de protecție pentru Negras", urmat de un mai bine cunoscut film, "Fado" (1947). Ea a devenit cunoscută în străinătate, cu turnee la Spania, un sejur de lungă durată în Brazilia (în cazul în care, în 1945, ea a făcut primele ei înregistrări sub marca producătorului brazilian Continental) și Paris (1949). În 1950, în timp ce prezenta un spectacol cu ocazia unui eveniment international legat de Planul Marshall, ea a introdus "aprilie în Portugalia" pentru publicul internațional, sub titlul original "Coimbra".
                                                                           

                                                                             

      Rodrigues a cântat cu mulți poeți din țară, iar unii au scris versuri special pentru ea. Relația ei cu poezia a contribuit la schimbări în fado-ul tradițional: poeți de marcă au început să contribuie și să scrie în mod special pentru acest stil de muzică.
     Fado (cuvânt tradus în mod obișnuit ca destin sau soartă, conform cuvântului din latină fatum) este numele unui gen muzical interpretativ și melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile fado-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani și a muzicii tradiționale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile, datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a genului muzical brazilian modinha. Fado este caracterizat prin melodii melancolice și versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor și/sau la viața săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorința puternică de ceva".
     In 8 iulie 2001 trupul neînsufleţit al cântăreţei de fado, Amalia Rodrigues, decedată la 6 octombrie 1999, la vârstă de 79 de ani, a fost transferat în Panteonul naţional din Lisabona, cosciugul ei fiind depus în sala rezervată scriitorilor portughezi. “Diva fado–ului” este prima femeie care şi–a făcut intrarea în Panteonul naţional, rezervat marilor nume din istoria portugheza (n. 23 iulie 1920).

                                              AMALIA RODRIGUES CANCAO DO MAR


Sursa: Youtube; Wikipedia, amazon.com; loc.gov;pinterest.ca;IMDB.com;songlines.com;menestrellacurtiledorului.blogspot

Material cules si prezentat de Valentin Schiopu-Mateiu-sectia Multimedia BJV.                        

                        

                                                      

26 iunie1964: The Beatles lansează albumul A Hard Day's Night.

                                 
                                                                A HARD DAY'S   NIGHT             

     The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru Era Rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCarney (vocal, chitară bas),George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie).
     Inițial The Four Fabs au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Rzboi Mondial, în special în țările deLimba Engleză, precum Regatul Unit, SUA,Canada și Australia, dar au devenit după anul lor cel mai glorios, 1964, iubiți și admirați de multiple generații.
  
                                                                           

   
       În 26 iunie1964: The Beatles lansează albumul A Hard Day's Night.

     

                                                                            

                                                         The Beatles- A Hard Days Night


Sursa: WIKIPEDIA; ultimateclassicrock.com; pinterest.com;enwikipedia.org;imdb.com

Material cules si prezentat de Valentin M. S. Sectia Multimedia BJV

ARIANA GRANDE- BUTERA [n. 26 Iunie 1993 - 27 de ani de la naștere.]

                                                         
                                                                 ARIANA GRANDE
                                                                               27
                                                       ARIANA GRANDE - BUTERA  
                                                                       26 Iunie 1993
                                                               
                                                                            

      Ariana Grande-Butera s-a născut și crescut în Boca  Raton, Florida. Ea este fiica lui Joan Grande, CEO la Hose-McCann Communications, și a lui Edward Butera, un designer grafic. Fratele său mai mare, Frankie, este actor și dansator. Ariana este de origine italiană, "pe jumătate siciliană, pe jumătate abruzzesă"
                Cunoscută profesional ca Ariana Grande, este o actriță, cântăreață și  cantautoare americană                                                      
  
  Grande a debutat în actorie în 2008, jucând rolul lui Charlotte în musical-ul 13 la Brodway.
                                                                           

 În martie 2013, Grande a atins un succes de mainstreams când piesa "The Way" de pe albumul său de debut Yours Truly (2013) a devenit un hit de top 10 în Bilboard Hot 100 și a fost certificată cu dublă-platină de RIAA.
  Astfel Grande a devenit prima artistă feminină a cărei înregistrare de debut s-a clasat pe prima poziție, după Animal  de Kesha în ianuarie 2010, și a 15-a artistă la general. În 2014 Ariana Grande a primit premiul Music Business Associatiion în categoria ”Breakthrough Artist of the Year”, în semn de recunoaștere a performanței artistei pe durata anului 2013.
                                                                                

   
   Al doilea album de studio al Arianei, My Everything (2014), a debutat pe locul 1 în SUA, fiind bine certificat în multe alte țări.
   În 2016 lansează cel de-al treilea album de studio, Dangerous Woman. Piesa de titlul albumului a debutat pe locul 10 în Billboard Hot 100. Albumul a debutat pe locul 2 în Billboard 200.

                                                                             
                                             ARIANA GRANDE-INTO YOU- OFFICIAL VIDEO 


SURSA: wikipedia; ro.wikipedia.org; Libertatea.ro; myzutv.ro

Material cules si prezentat de Valentin S.M.Sectia Multimedia BJV    

JOHN ILLSLEY - 24 Iunie 1949 -71 ani de la naștere[ DIRE STRAITS]

                                                                JOHN ILLSLEY

                                                                24 IUNIE 1949  
 
                                                                       

 

   JOHN ILLSLEY, este un muzician, cântăreț și chitarist englez, cunoscut mai ales ca basist al trupei engleze de muzică rock, Dire Straits.
                                                                             

 

   Ca membru fondator al trupei alături de chitariștii David și Mark Knopfler și bateristul Pick Withers, talentul și temperamentul lui Illsley s-a dovedit esențial în longevitatea formației. Însă în doar trei ani Illsley și-a pierdut colegul de trupă și de cameră David Knopfler. Până la destrămarea grupului din 1995, cu nenumărate schimbări de personal, Illsley și liderul și chitaristul trupei Mark Knopfler erau singurii membrii originali ce rămăseseră în formație de la formarea acesteia.

 

                                                                                                                                                                      Recent a lansat încă două albume cu influențe de muzică celtică preluate de la trupa Cunla. Ca artist este pasionat și de pictură.    

                 

JOHN ILLSLEY - IN THE DARKNESS

Sursa; wikipedia; johnillsley.com; ultimateclassicrock.com;thetimes.co.uk, YOUTUBE 

Material Cules si prezentat de: Valentin M. S. - Sectia Multimedia BJV

Johan Strauss - 3 Iunie 1899 - 121 ani de la trecerea in neființă a marelui compozitor

                                                                JOHANN STRAUSS

                                                  
                                                 [   n.  25 Octombrie 1825 - d. 3 Iunie 1899  ]
         
                                                                   REGELE VALSULUI
                                                               

                                                                              

    Johann Strauss s-a născut la 25 octombrie 1825 la Viena. Este fiul lui Johann Strauss I, acesta la rândul său un compozitor faimos. Johann Strauss a fost unul din cei mai buni compozitori ai secolului al XIX-lea, consacrat pentru cele peste 500 de melodii de vals compuse, operete, cvartete, muzică de polcă. În timpul vieții sale a fost supranumit Regele Valsului.
 

      Micul Strauss era foarte atașat de muzică drept pentru care a început să studieze vioara în secret cu violinistul din orchestra tatălui său, Franz Amon. Micul Johann a compus primul lui cântec de vioară la vârsta de doar 6 ani. Aflând de isprava fiului său, Strauss tatăl l-a pedepsit aspru, vrând să-i scoată muzica din cap, acesta având planuri pentru micul Strauss să ajungă bancher. Tatăl, era împotriva muzicii pentru fiul său, pentru că muzician fiind știa stilul boem și nestatornic de viață al artiștilor, acesta ajungând ulterior să-și părăsească familia pentru amanta sa, Emilie Trampusch.

    Rămas doar cu mama lui, micul Johann a putut să-și îndrepte toată atenția spre cariera de compozitor. A continuat prin a studia contrapunct și armonie cu profesorul teoritician Joachim Hoffmann care deținea o școală privată de muzică.  Talentul său a fost remarcat apoi de mai mulți profesori și violoniști care i-au adus laude necontenit.

                                                                           

    Anul 1844, îi aduce debutul la varsta de 19 ani, ca director de concert și dirijor, compunând o muzică celestă și cântând la vioară în timp ce își conducea propria orchestră. Vedem deci ce am fi ajuns să pierdem dacă micul  Strauss ar fi apucat calea spre munca de bancher.

Următorul pas în evoluția lui Strauss, și totodată primul lui loc de muncă serios a fost ocuparea onorabilului post de capelmaistru al celui de-al doilea Regiment Civil din Viena. În perioada 1863 – 1871, Johann a obținut funcția de director al balurilor curtii, moment în care și-a angajat frații, Josef și Eduard, ca dirijori și violoniști.

     Johann Strauss-fiul a abordat genul operetei, valsul fiind motivul de bază în compoziția operetelor sale. Este considerat părintele valsului vienez, pe care l-a facut celebru, prin cele peste 500 de valsuri, polci, marșuri, cadriluri, mazurci și alte compoziții, pe care le-a promovat cu ajutorul propriei orchestre.

   Johann Strauss, compozitor al celebrului vals Dunărea albastră, a ajuns la mijloc de secol XIX și pe malul Someșului, în cadrul unui turneu în Transilvania, Moldova și Muntenia, Deși avea doar 22 de ani, concertul său de la Cluj a entuziasmat '' cetatea'', care cu un an înainte se desfătase cu cel mai mare pianist al acelor vremuri , Franz Liszt.

                                                                      

   

       

      Vârsta de 74 de ani i-a adus moartea 3 Iunie 1899 în urma unei pneumonii. Johann și-a dat ultima suflare în brațele devotatei sale soții, Adele. Vedem cum Strauss și-a făcut apariția pe scena vieții ca un artist și a părăsit-o tot în același stil.  Marelui compozitor Johann Strauss i-au fost făcute funeralii naționale și a fost înmormântat la Cimitirul central din Viena, în apropiere de Johannes Brahms și Franz Schubert. Genialul compozitor va rămâne pentru eternitate în sufletele admiratorilor săi și lumii întregi ca „Regele valsului”.

     

                                                                        

                  Vienna Philharmonic orchestra - Dunarea albastra [Johann Strauss Fiul]

Sursa:YOUTUBE; wordpress.philau.edu; ro.wikipedia.org; Edusoft

Material prezentat de V.S. - Sectia Multimedia BJV