Nicolae (Nicu) Covaci- n. 19 Aprilie 1947- 75 ani de la naștere. La mulți ani!

                                                 

                                                Nicolae (Nicu) Covaci

                                                                         n. 19 Aprilie 1947

                                                                                  

     Nicu Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara) este un compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, cunoscut ca fondator și lider al formației Phoenix. Singurul copil al unei croitorese (Tamara) originară din Basarabia și al unui tată bănățean de lângă granița cu Serbia, Covaci a crescut fără tată până la vârsta de vreo 11 ani, deoarece acesta a fost deținut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră timp de vreo 10 ani.

                                                                        

           De mic copil A început să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară. A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.

                                                                      

       A pus bazele trupei ”Sfinții” – din care făceau parte studenți și elevi din Timișoara, orașul sau natal.Prin 1961, Nicu Covaci și Kamocsa Camo Bela, elevi la Școala Generala nr. 2 din Timișoara, au făcut o “formație de chitare electrice” – inspirați de ceea ce se întâmplă peste granița. Trupei i-au pus numele ”Sfinții”, care ulterior avea sa devina celebra ‘Phoenix’, pentru ca activiștii culturali nu puteau sa lase ca o trupa de tineri sa ”performeze” în cadrul festivalurilor organizate de UTC (Uniunea Tinerilor Comuniști), sub un nume care avea de-a face cu religia.  

                                                                                

        În 1965, componenta trupei s-a schimbat, în Phoenix intrând Florin “Moni” Bordeianu (n.1948, student IEFS), Claudiu Rotaru, Ioan “Pilu” Ștefanovici (n.1946, student Politehnica) și Gúnter “Spitzi” Reininger (n.1950, elev la școala de muzică). Repertoriul era compus din cover-uri celebre ale trupelor Beatles, Rolling Stones, Animals etc.  

                                                                               

    Din toamna anului 1970, componenta trupei suferă iar modificări: apar “Spitzi”, Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan (bas) și Laurențiu Butoi (oboi, flaut). Este cooptat în trupa și Mircea Baniciu (student Arhitectura), un folkist care însoțea trupa în turnee, iar în octombrie 1971 se renunța la serviciile lui Zoli, Laurențiu și, puțin mai târziu, la Cornel, fiind aduși Joszef Kappl (ex – Color, Clasic XX, student Conservator) și Costin Petrescu .

                                                                               

               La  26 octombrie 1976, Nicu Covaci s-a căsătorit cu o olandeză iar la scurt timp după aceasta   a fugit cu o parte din membrii trupei ascunși în cutiile de la boxe, stabilindu-se mai întâi în Olanda, apoi în Germania și în final în Spania. Fuga din tara a descris-o în cartea “Phoenix … însa eu”, scrisa în 1992. Nicu Covaci a continuat sa cânte, iar Phoenix a existat în continuare în Germania, unde s-a stabilit trupa.

                                                                            

 
  Nicu Covaci revine în țara după 1989, dar urmează mai multe neînțelegeri cu actualii și foștii membri ai trupei, astfel încât componența acesteia s-a schimbat des, Phoenix continuând însa sa rămână o formație de referință, iar Nicolae Covaci un idol pentru multi.

                                                                 

         Sursa: wikipedia;monitorulsv.ro;pineterst.ro;mondorama.ro; fluxzu.ro;unitischimbam.ro; youtube .com

        Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Georg Friedrich Haendel- [n. 23 Februarie-5 Martie 1685- d. 14 Aprilie 1759]- 263 ani de la trecerea în neființă.

                                                                 Georg Friedrich Haendel

                                          n. 23 Februarie\5 Martie 1685- d. 14 Aprilie 1759

                                                                                   

     

      Georg Friedrich Haendel , a fost un compozitor germano-englez din epoca barocului care s-a remarcat în special prin compozițiile sale instrumentale și oratorii precum Mesia (1741), precum şi prin piese ocazionale precum Muzica apelor (1717) și muzica pentru focuri de artificii Royal.

                                                                                  

    La 7 ani, George Frideric Handel a avut norocul să cânte la orgă pentru Ducele din Weissenfels, unde l-a  întâlnit pe compozitorul Friedrich Wilhelm Zachow care a rămas impresionat de talentul sau.

    În anul 1703, la vasta de 18 ani, Handel a decis să accepte postul de violonist la Teatrul Operei Goosemarket din Hamburg. În anul 1704, Handel și-a făcut debutul în calitate de compozitor de operă, scriind prima sa opera, Almira.

                                                                               

     După compunerea mai multor opere de succes, în anul 1706, Handel a decis să își încerce norocul în Italia, unde a compus operele Rodrigo şi Agrippina, care au fost produse în 1701 și 1709. Opera a fost un succes și a obținut aproximativ 20 performanțe.

                                                                                

      În  următorii câțiva ani a scris și a performat pentru Queen Anne și regele George I, după care, în anul 1719, Handel a fost invitat să colaboreze cu Orchestra Royal Academy of Music.

     Handel a decis să devină cetățean britanic, iar în anul 1727 acesta a creat cea mai apreciată opera a sa, Alessandrosi, și a decis să se rupă de Academia Regală, formând propria companie, Academia Regală de Muzică Nouă.

     În anul 1735, în timpul Postului Mare, Handel a produs peste 14 de concerte alcătuite în principal din oratorii. În 1741 Lordul Locotenent din Dublin l-a rugat pe Handel să scrie un nou oratoriu bazat pe un libret biblic. Ca urmare, cel mai faimos oratoriu al lui Handel, Mesia, a făcut debutul la New Music Hall din Dublin în aprilie 1742.

  Opera lui Georg Friedrich Haendel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce.

  Muzica lui Händel prezintă o mare forță de atracție asupra publicului. Personalitatea puternică, voința de fier a compozitorului s-au reflectat în discursul său muzical. Limbajul său a asimilat influențe diverse – italiană, germană, engleză – rămânând original în același timp. Știa să abordeze noul fără să abandoneze tradiția. Influența germană: s-a manifestat în coraluri, oratorii.

                                                                             

Sursa: md.perish.info; wikipedia;fi.wikipedia.org;commons.wikimedia.org; edusoft.ro;youtube; google.com#view carmen chelaru

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Florin Zamfirescu- n. 12 Aprilie 1949- 73 ani de la naștere.

                                                                     Florin Zamfirescu

                                                                    n. 12 Aprilie 1949

                                                                                

  Actor roman de teatru și film, Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949 în Călimănești jud. Vâlcea într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general (mama sa adora poezia, tatăl era învățător și directorul Casei de cultura din Călimănești, sora sa iubea teatrul...).

De mic a visat să fie actor, iar la 6 ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, făcând din aceasta meserie o pasiune.

                                                                              

    După terminarea liceului din Călimănești, între anii 1967 și 1971 urmează Institutul de Arta Teatrala și Cinematografica, Facultatea de Teatru, Secția Arta Actorului, clasa prof. Constantin Moruzan, unde se remarca prin talentul și pasiunea sa pentru actorie, de altfel este și premiat în 1967 cu "Premiul Criticii, Cel mai bun actor al anului 1997" pentru interpretarea sa din teatru Glagoliev și Fouquiller Tinville.

                                                                              

     Având o capacitate deosebita de a ieși din propria piele, pentru a deveni personajul întrupat, rolurile în film încep sa curgă: "De ce trag clopotele Mitica" (1981), Moromeții (1988), Senatorul melcilor, Orient Expres, Filantropica etc.

     După Revoluție devine director adjunct Artistic la Teatrul Odeon.

    Din 1996 este numit profesor Universitar la Universitatea Naționala de Arta Teatrala și Cinematografica “I.L. Caragiale“ București iar în 2000 este numit rector.

     În 2001 este membru în juriul festivalului internațional de teatru experimental de la Cairo iar din 2002 încep sa curgă premiile criticii de specialitate: Membru de onoare în “Liga pentru sănătate mintala“ din România și deținătorul a doua premii de excelenta pentru interpretare " Ordinul Național PENTRU MERIT în grad de Cavaler și " Premiul pentru excelenta în Cinematografia Romana ".

                                                                       

       

    Sursa: aktual24.ro; curentul.info; wikipedia; youtube; cinemagia.ro

 Material cules și prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Secția Multimedia BJV

Montserrat Caballé- n. 12 Aprilie 1933 d. 6 Octombrie 2018- 89 ani de la naștere.

                                                                     Montserrat Caballé

                                                 n. 12 Aprilie 1933 d. 6 Octombrie 2018        

                                                                                 

  

    Maria de Montserrat Viviana Concepción Caballé i Folch, s-a născut pe 12 aprilie 1933 într-o familie săracă din Barcelona, Montserrat Caballe a devenit în anii 1970 o soprană de renume mondial. Artista spaniolă a sărbătorit 50 de ani de activitate pe scena Operei din Barcelona, unde a cântat pentru prima dată în 1961 în “Arabella” de Richard Strauss.

                                                                                 

 La vârsta de opt ani a început să studieze canto, la Conservatorio Superior di Liceo din Barcelona, cu profesori renumiți precum Eugenia Kenny, Conchita Badea sau Napoleone Annovazzi.

În anul 1954 a absolvit Conservatorul, cu „Medalia de Aur”, apoi a parcurs studii de perfecționare la Milano.

                                                                                

 

Debutul artistic a avut loc la Madrid, cu oratoriul ”El pesebre” (The Manger) al marelui Pablo Casals.

                                                                                     

 

   În perioada 1959 – 1962, a fost solistă la Opera din Bremen, Germania, iar în 1962, participă la primul turneu extern, în Mexic, cu rolul lui Manon din opera cu același nume de Massenet.

                                                                                

 

În anul 1965, debutează la Carnegie Hall din New York, unde fără vreo probă prealabilă, o înlocuiește pe soprana Marilyn Horne, care devenise indisponibilă pe motive medicale.

Montserrat Caballe este renumită pentru tehnica ei impecabilă “bel canto”. Ea a debutat în 1965, în rolul lui Mimi din opera “Boema”, de Puccini, pe scena Teatrului de Operă din Basel, Elveția. În 1965, fără să fi făcut vreo probă, a înlocuit-o pe soprana Marilyn Horne, indisponibilă din motive medicale, într-un concert la Carnegie Hall din New York, interpretând rolul titular din opera “Lucrezia Borgia”, de Gaetano Donizetti.

 

Partenerii preferați i-au fost Marilyn Horne, Giuseppe di Stefano și Placido Domingo, iar dintre români, cel mai mult a cântat cu Viorica Cortez, în Maria Stuarda la Chicago și Nisa, Trubadurul la Viena și New York, Don Carlo la Viena, Norma la Lisabona, Koln, Milano și Napoli și în concert la Madrid, cele două fiind și foarte bune prietene.

                                                                             

   Cariera sa excepțională a fost încununată de acordarea a numeroase premii şi distincții, printre acestea aflându-se Comandor al Ordinului Artelor și Literelor, Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce, Knight of the Order of Isabella the Catholic, Premiul pentru Arte al Prințesei Asturiei, Gold Medal of Merit in the Fine Arts (Spania), Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler, Marea Cruce a Ordinului Civil Alfonso al X-lea, Gramophone Award for Lifetime Achievement, Medalia de Aur a Cataloniei, Ordinul Insigna de Onoare, Ordinul Prieteniei, Ordinul Prințesei Olga, clasa I.

  6 octombrie 2018, soprana spaniolă Montserrat Caballe a murit la vârsta de 85 de ani, în spitalul Saint Paul din Barcelona.

                                                                         

Sursa: wikipedia; warnerclassics.com;cancan.ro;theguardian.com;pinterest.com ; historyforsale.com;radioromaniacultural.ro; youtube.com

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV.

Teo Peter- n.11 Aprilie 1954- d. 4 Decembrie 2004- 68 ani de la naștere.

                                                 Teofil Nelu Peter[TEO PETER] 

                                       n.11 Aprilie 1954- d. 4 Decembrie 2004     

                                                                                   

            Teofil Nelu Peter (cunoscut ca Teo Peter, n. 11 aprilie 1954, Cluj-Napoca-România – d. 4 decembrie 2004, București-România) a fost un muzician rock român, basist și cofondator în 1977, împreună cu Costi Cămărășan al formației Compact, respectiv fondator în 1988 al formației Compact B (prescurtare pentru Compact București). 

                                                                                     

     Cei doi fondatori ai trupei Compact, Teo Peter și Costi Cămărășan, erau prieteni din parcul adolescenței lor, Gheorgheni, din Cluj, „unde zeci de tineri clujeni se adunau, seara, pentru a cânta la chitară. [Acolo] s-au împrietenit și au înființat Break Group, care s-a destrămat după trei ani, odată cu plecarea fiecăruia din ei în armată.

                                                                                   

     Prieteni din adolescență, Teo Peter și Costi Cămărășan, au abandonat vechea lor formație, Break Group, constituită înaintea serviciului lor militar, înființând trupa Compact la revenirea lor „la vatră”, în 1977. Succesul a venit într-o formulă inițială de șase (Teo și Costi, care i-au co-optat pe Cornel Moldovan, Marius Luca, Balacs Laszlo și pe un student din Congo, Pascal Goelot.

  

    Primele succese încep să apară. Astfel, în 1981, trupa originară Compact obține Marele Premiu Perpetuum Vox Transilvania la Mediaș, unde Peter și Cămărășan i-au cunoscut pe Paul Ciuci și pe Aurel Lețu Vasilescu, care erau fondatorii și membri trupei Telegraf, din Câmpia Turzii. 

                                                                               

    

    După plecarea (în toamna lui 1981) ai celorlalți trei din formula Compact-ului, Peter și Cămărășan îi cooptează pe cei doi muzicieni turdeni, Ciuci și Vasilescu, în echipa trupei Compact, care va rămâne așa până în 1988, când se va produce a triplă sciziune, Ciuci va pleca în Statele Unite Ale Americii, Peter va înființa formația Compact B (prescurtare pentru Compact București), iar Cămărășan va rămâne la Cluj, înființând formația Compact C (prescurtare pentru Compact Cluj). 

    A decedat tragic pe 4 Decembrie 2004, în urma unui accident rutier, taxiul în care se afla fiind lovit de un Ford Expedition condus de un angajat al Ambasadei SUA din București aflat în stare de ebrietate. Înainte de accident, Teo Peter a fost prezent la sala Polivalentă în calitate de organizator. 

                                                                     

         Sursa- wikipedia.org- youtube.com-wowbiz.ro 

Material cules si prezentat de Valentin Mateiu - Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Jacques Brel, născut Jacques Romain Georges Brel-n. 8 Aprilie 1929- d. 9 Octombrie 1978.- 93 ani de la naștere.

                                                                      Jacques Brel

                                                  n. 8 Aprilie 1929- d. 9 Octombrie 1978

                                                                               

     A fost un cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie predominant franceză. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat de asemenea poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile. 

                                                                                 

     

   

      Jacques Brel, pe numele complet Jacques Romain Georges Brel, s-a născut pe 08.04.1929, la Schaarbeek, în Belgia, și a decedat pe 09.10.1978, la Bobigny, în Franța. A fost cantautor, actor, regizor de film, de origine belgiană. 

    A făcut parte dintr-o familie de industriași flamanzi și a mai avut un frate, mai mare ca el. A făcut parte din organizația catolică de tineret Franche Cordee, unde cântă și joacă în piese de teatru. Pe 01.06.1950, se căsătorește cu Therese Michielsen, cunoscută ca Miche, la Laeken, în Bruxelles. Au avut trei fete: Chantal, născută în 1951, France - în 1953, iar Isabelle - în 1958.

                                                                               

      În 1954, se mută la Paris, în 1955, se împrietenește cu Georges Pasquier, zis Jojo. Face turnee la Amsterdam, Grenoble, Canada, Cairo. În 1964, își pierde ambii părinți. În 1966, la apogeul carierei, decide să se retragă și își încheie activitatea pe scenă, susținând concerte de adio la Sala Olympia, din Paris.

   În 1974, vrea să facă un tur în jurul lumii, pentru trei ani, cu yachtul său. Moare Jojo, iar Brel este diagnosticat cu un cancer la plămâni (era fumător înrăit). Ajunge în 1975 în golful Atuona, pe Insula Hiva Oa, Polinezia Franceză. Își cumpără avion făcând curse comerciale de pasageri între Hiva Oa și Tahiti.

                                                                               

   În 1977, boala se agravează, scoate ultimul album, în 1978, revine în Franța și moare, la 49 de ani, la Spitalul Avicenne din Bobigny. Trupul neînsuflețit este readus în Insulele Marchize, este înmormântat în cimitirul din Atuona, pe Insula Hiva Oa, alături de Paul Gauguin.

                                                                           

Sursa: wikipedia; cinemagia.ro; pinterest.com; gettyimages.com; amazon.com; youtube

Material prelucrat si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

George Grigoriu- n. 8 Aprilie 1927- d. 23 Februarie 1999- 95 ani de la naștere.

                                                                     GEORGE GRIGORIU

                                                           n. 8 Aprilie 1927- d. 23 Februarie 1999

                                                                                      

   George Grigoriu , a fost un compozitor român. S-a născut  la Brăila, în 1927.George Grigoriu a luat în copilărie lecții de pian, vioară, chitară și a absolvit Conservatorul din București, la secția canto.

                                                                               

  

   După ce a cântat, alături de frații săi, în formația Trio Grigoriu, George s-a concentrat pe compoziția de muzică ușoară, el fiind cunoscut pentru primele piese pe care le-a creat cântăreței Margareta Pâslaru.

                                                                                

  În continuare, el a colaborat cu artiști ca Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Runceanu , Marina Florea, Aurelian Andreescu, Luminița Dobrescu etc.

                                                                              

 De-a lungul anilor, George Grigoriu o alege pe Margareta Pâslaru să-i interpreteze 29 dintre compoziții. În afară de cele deja menționate, marea artistă a mai cântat: "Aici la mine acasă", "Bună dimineața soare", "Când s-a născut dragostea", "Ce poate fi pe lume mai frumos?", "Cea mai frumoasă toamnă", "Ce-ar face?", "Cine te-a adus în calea mea", "Din toată inima", "Două inimi cântau", "E nunta de aur", "Inima mea e a ta", "Orice zi e-o primăvară", "Ram, tam, pam, pam", "Serenada tinereții", "Soarele dragostei", "Stelele", "Tangoul de sâmbătă seara", "Te iubesc așa cum ești", "Tineri în țara tinereții", "Ziua dor și noaptea dor".

                                                                         

      

  George Grigoriu a compus marea majoritate a melodiilor pe textele a doi colaboratori: Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu.

                                                                            

    Un „elev” mai recent al lui George Grigoriu a fost cântărețul de muzică pop Fuego.

     

  Sursa: wikipedia;discogs.ro;identitatea.ro;la jumatate.ro-

 Material prelucrat si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu - Sectia Multimedia BJV

                                                   

Amza Pellea- n. 7 Aprilie 1931- d. 12 Decembrie 1983 - 91 ani de la naștere.

                                                                   AMZA PELLEA

                                                      n. 7 Aprilie 1931- d. 12 Decembrie 1983

                                                                               

   Amza Pellea, a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie. Totodată, a interpretat unele figuri celebre din istoria României, precum Decebal sau Mihai Viteazul.

                                                                                 

   S-a născut la Băilești într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București.

                                                                             

   Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanți actori români, distingându-se atât în teatru cât și în film. A fost interpretul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie.

                                                                               

   Cu o vocație cinematografică deosebită, el nu este un simplu interpret, ci un creator de personaje, fie dând viață, credibilitate, forță, individualitate, unor eroi de excepție în situații de excepție, fie compunându-și un alter ego, întruchipare a olteanului parșiv, isteț, ironic, inventiv, dinamic și plin de farmec.

                                                                         

  A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.
A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București la vârsta de doar 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.

Sursa:wikipedia.ro;cinemagia.ro;gorjeanul.ro;europafm.ro;libertaMultimedia BJVu

  

               

Gheorghe Zamfir - n. 6 Aprilie 1941- 81 ani de la naștere. La mulți ani!

                                                                        Gheorghe Zamfir

                                                                         n. 6 Aprilie 1941

                                                                                   

        Gheorghe Zamfir, este un naist virtuoz și compozitor român. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), reușește să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare.

                                                                                      

   Introduce naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducând naiul în atenția publicului modern.

                                                                               

 

   Pe lângă prestigioasa carieră de muzician, se manifestă ca artist și în domeniul literar și al artelor plastice, publicând versuri, eseuri și o carte autobiografică și expunând picturi proprii în țară și în străinătate.

  

  După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu. Este nevoit să plece în exil.

„Urlând de durere, cu inima sfâșiată în bucăți, am luat drumul exilului, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Pașaportul mi l-a băgat în buzunar fostul ministru de Externe, Ștefan Andrei, care mi-a spus: "Pleci și nu te mai întorci. Altfel, Ceaușescu te omoară!". Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din țară eram arestat, condamnat și poate pierdut fizic.”

  Cariera sa continuă și în exil, bucurându-se de succes mondial. Primește numeroase premii și distincții. În 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols, i se naște unicul fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, actualmente baterist într-o formație rock din Montreal.

 În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în 2010. În anul 2015 s-a recăsătorit cu Nicoleta Beca, solistă de muzică populară.

  Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani.

  În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude pentru teza intitulată Naiul - geneză, evoluție și semnificație, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.

   În 1970 înființează propriul său Taraf concertistic, cu care susține, în 1971, 45 de reprezentații la teatrul de la Gaîté – Montparnasse din Paris, folosind pentru prima oară cele patru naiuri (soprano, alto, tenor și bas) create de el însuși în 1968. Reprezentațiile se bucură de un succes fulminant. Va concerta apoi peste tot în lume, elogiile fiind unanime,din Europa, America de Sud, Canada și SUA, până în Australia, Japonia și Africa de Sud. Este invitat să susțină concerte, în diferite ocazii, de nenumărați șefi de state și personalități, printre care împărăteasa Japoniei, președintele Columbiei și Papa Ioan Paul al II-lea.

    În 1982 compune prima Rapsodie și primul Concert pentru nai și orchestră, pe care le înregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, sub bagheta lui Lawrence Foster.

                                                                                

 

În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli,Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joelsau Elton John.
Gheorghe Zamfir este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină, are peste 190 de discuri înregistrate, și are peste 120 de milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat două discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria.

Artist polivalent, Gheorghe Zamfir manifestă preocupări artistice și în afara sferei muzicale, care l-a consacrat.

 

„Am fost atras în curse politice de oameni care s-au folosit de mitul și de numele meu. M-au terfelit, după care m-au părăsit și m-au uitat. Sunt foarte trist și dezamăgit de tot ceea ce mi s-a întâmplat.”

Ulterior, retras din politică, precizează:

„Am uitat de politică. Mi-au rămas muzica, naiul, studenții. Am multe de spus în compoziție și în dirijorat.”

                                                                         

   

       Sursa:wikipedia.ro; cinemagia.ro; europafm.ro;playtech.ro;impact.ro

   Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV

Gary Moore - n. 4 Aprilie 1952- d.6 Februarie 2011- 70 ani de la naștere.

                                                                     GARY MOORE

                                     n.  4 Aprilie 1952- d. 6 Februarie 2011

                                                                               

  Robert William Gary Moore s-a născut la Belfast pe 4 aprilie 1952 din  promotorul Bobby Moore și soția sa Winnie, care au avut alți patru copii. Moore a spus că familia sa și, în special, tatăl său, care a fost organizator de concerte în Belfast, l-au încurajat încă de la o vârstă fragedă să-și urmărească pasiunea pentru muzică,  atât de mult încât la vârsta de 14 ani a primit prima sa chitară profesională ca un cadou.un acustic pentru a juca cu mâna dreaptă, chiar dacă Gary a fost întotdeauna stângaci.

                                                                                   

       Dedicarea pentru instrument a fost imediată și Moore s-a îndrăgostit imediat de rock and roll , ascultând muzica Beatles , Albert King și Elvis Presley.

     Mai târziu, după ce a ascultat Bluesbreackers lui Jimmy Hendrix și John Mayal, stilul său a început acea evoluție care l-ar conduce apoi către sunetul blues rock , atât de dominant în cariera sa. O altă influență majoră a acelor ani a fost chitaristul lui Fleetwood Mac și Peter Green  , care a fost mentorul lui Moore când s-a mutat la Dublin în 1968 . Gary își va dedica apoi albumul din 1995 lui Green, începând cu Blues for Greeny , realizându-l cu compoziții de Green, jucate pe Les Paul Standard din 1959 pe care Green l-a vândut lui Moore pentru doar 100 de lire sterline după ce a părăsit Fleetwood Mac. Moore a revândut chitara în 2006 la prețul despre care se spune ca ar fi fost 1 300 000 de dolari .  (chitara este deținută în prezent de Kirk Hammertt , chitaristul Mettalica.

                                                                   

  

         Moore a fost considerat un artist foarte expresiv, cu mari abilități compoziționale și tehnice.

          Într-un interviu din 1987, Moore a declarat că el credea că Jeff Beck[ Rolling Stone] chitaristul de care fusese cel mai inspirat în carieră.

                                                                      

           Producția sa muzicală variază de la rockul progresiv și experimental (cu vene de jazz ) al primului său grup,Colosseum 2 lahard/ blues rock de la Skid Row , la heavy metal , care îi caracterizează muzica în anii optzeci , ajungând chiar la faze pop metal cu albumele Fugiți pentru Cover (1985) și Wild Frontier (1987), apoi reveniți la Hard blues, la care s-a reconectat la începutul anilor nouzeci cu celebrul album Still got the Blues , care conține hitul cu același nume.

                                                                   

       Cu toate acestea, Gary Moore a fost un artist foarte apreciat și mulți chitariști mari pretind că au fost influențați sau inspirați de el.   

         Gary Moore a murit la 6 Februarie 2011  într-o cameră a hotelului Kempinski în timp ce era în vacanță în Estepona , Spania , ucis de un atac de cord după un consum excesiv de alcool.   

  A fost descris  drept „una dintre legendele muzicale ale Irlandei”, precum și „unul dintre cei mai mari muzicieni de blues din toate timpurile” .

                                                                 

    Sursa; Alamy.com; pocketmags.com;udiscovermusic.com;soundelod.com;guitar.com;

youtube.com; koaha .org

  Material cules si prezentat de Valentin Mateiu-Schiopu-Sectia Multimedia BJV